Schimbarea leadership-ului în Republica Moldova (alegeri prezidențiale în noiembrie 2020 și alegeri parlamentare anticipate în 11 iulie 2021) aduce cu sine nevoia de a reflecta asupra unui spectru larg de probleme sau dileme cu care această țară se confruntă de aproape 30 ani și pentru care guvernările anterioare nu au reușit să identifice soluții. Problema transnistreană este doar una dintre ele, arată Angela Grămadă, directoarea Experts for Security and Global Affairs Association (ESGA) din București, România, într-un editorial pentru buletinul de politică externă ale APE/FES.

Deși mulți politicieni vorbesc despre integrare europeană ca despre un obiectiv de politică externă sau interes național, de multe ori acestora li se reamintește, într-o formă sau alta, că fără o soluție viabilă, statutul de țară membră a Uniunii Europene ar putea să nu fie obținut.

Revenind la schimbarea de guvernare și, deci, de paradigmă în procesul decizional cu privire la diferendul transnsitrean, este important a evidenția modul în care noua conducere se raportează la formatul de negociere al conflictului. În mai multe intervenții publice președinta Maia Sandu a declarat că formatul de negociere 5+2 este cadrul în care trebuie să continue discuțiile pentru a putea fi identificate soluțiile pentru problemele cu care se confruntă locuitorii din stânga Nistrului.

Oficialii sunt foarte atenți ca discursurile lor să nu conducă la disensiuni publice. Nu este vorba despre lipsa de curaj și despre încercarea de a menaja Rusia pentru că Republica Moldova este dependentă energetic, și pe alocuri și economic, de Moscova. Este vorba despre asumarea unui discurs echilibrat, care să nu conducă la formarea unui val protestatar.

Obiectivul este, așadar, evitarea criticilor în primul rând din interior, care sunt capabile să afecteze actul de guvernare. Actuala elită politică a țării nu a vorbit prea mult în campaniile electorale despre Transnsitria, dar a promis reforme, justiție corectă, bunăstare.

Doar pe alocuri se poate evidenția o incluziune a potențialului electoratului din stânga Nistrului în discursurile din campaniile electorale a diverșilor actori politici. Mai mult, toate încercările anterioare de a „soluționa” conflictul s-au redus la promovarea unor scheme și a unor interese ale unor reprezentanți ai proceselor decizionale, iar acest aspect a rămas impregnat pe retina societății.

Prea puțin politicienii au reflectat asupra unor încercări concrete de asigurare și de protejare a drepturilor și libertăților locuitorilor din regiunea transnistreană, iar pe alocuri și a celor de pe teritoriul controlat de autorități. În aprilie 2009, Vladimir Voronin a reacționat dur la proteste și a declarat că noua criză politică a amânat pe o perioadă nedeterminată soluția pentru conflictul transnistrean. Și cei care l-au urmat, inclusiv Igor Dodon, a operat în spațiul public cu mesaje similare. Astfel, conducerea țării a pus de fiecare dată pe seama cetățenilor lipsa de viziune și propria incapacitate de a oferi soluții.

Pentru actuala guvernare dilema sau provocarea cea mai mare va fi de a limita accesul la „oportunități și beneficii” pentru liderii separatiști de la Tiraspol, dar și imixtiunea Federației Ruse în afacerile interne ale Republicii Moldova, adică de a interveni în procesul decizional.

Kievul, mai atent la dosarul transnistrean

Dar acesteia i se mai adaugă și altele. Printre ele se numără incluziunea locuitorilor din stânga Nistrului în procese politice, economice, sociale derulate de conducerea țării, asumarea responsabilității pentru identificarea unei soluții optime pentru conflict, evitarea unor disensiuni cu partenerii, mai ales cu cei care participă la formatul de negociere 5+2 sau responsabilizarea mediatorilor. Evident, în acest moment este vorba despre Ucraina care este foarte atentă să evalueze nu doar amenințările de securitate pe perimetrul transnsitrean, necontrolat de Chișinău, dar evaluează și actul decizional din Republica Moldova, pentru că acesta poate avea un impact foarte mare asupra procesului de soluționare a conflictului din regiunile Donbas și Lugansk.

Analiza potențialului formatului 5+2 de a produce recomandări pentru diferite tipuri de probleme pentru locuitorii din regiunea transnistreană, dar și soluția acceptabilă pentru toate părțile implicate, care să nu mai poată fi reevaluată, pornește astăzi de la discursurile publice și noile documente oficiale. În discursurile publice liderii politici încearcă să evite asemenea dezbateri și doar aleatoriu să menționeze problema. Acest lucru constrânge experții să apeleze la documente de poziție sau la programe de guvernare. Programul de guvernare, prezentat în august 2021 conține două referințe la formatul 5+2:

Prima se referă la „intensificarea dialogului în formatul 5+2, care are drept scop restabilirea statului întregit prin negocieri pașnice, diplomatice, cu asigurarea suveranității și integrității teritoriale a Republicii Moldova în hotarele ei internațional recunoscute”.

Cea de a doua vorbește despre „includerea în negocierile în formatul 5+2 a problemelor social-economice, drepturile omului, libera circulație și reglementarea politică a conflictului”.

În prima referință regăsim interesul autorităților de la Chișinău de a acționa pe cale pașnică, prin discuții și negocieri, dar respectând suveranitatea și integritatea teritorială a țării. Nu există abatere de la discursurile oficiale și legislația internă.

Dileme în raportarea față de Tiraspol și comunicare confuză

Dilema în acest caz o reprezintă capacitatea Republicii Moldova de a face față retoricii agresive care vine din partea regimului nerecunoscut de la Tiraspol și de a comunica publicului intern și partenerilor viziunea proprie despre cum poate intensificarea dialogului să conducă la soluție, dacă se știe că până la acest moment poziția Moldovei a fost mai slabă în a-și promova interesele de securitate națională și, respectiv, în a-și proteja cetățenii.

În cel de-al doilea paragraf observăm cum noua guvernare încearcă să propună foarte timid dezbaterea despre partea de reglementarea politică a conflictului – aspect foarte agresiv amânat de liderii separatiști de la Tiraspol, susținuți de Moscova.

Resuscitarea formatului de negociere 5+2 a conflictului transnsitrean va fi foarte dificilă, iar ultimele evenimente care au avut loc descurajează și mai mult încrederea cetățenilor într-o soluție optimă.

Ținând cont de discursul oficial afișat în ultimul aproape un an de zile, dar și de ceea ce a fost menționat în programul de guvernare și documentele oficiale anterioare, atunci autoritățile de la Chișinău trebuie să treacă printr-un proces de autoevalaure serios. Acest proces de autoevalaure trebuie să cuprindă reflecții despre:

- Capabilitatea decidenților de a-și asuma procesul de negociere în interesul cetățenilor proprii și cu respectarea suveranității și integrității teritoriale;

- Evaluarea corectă a resurselor interne implicate în gestionarea problemelor care apar în procesul de negociere și argumentarea corectă și insistentă a discuțiilor despre aspectele politice ale diferendului;

- Amendarea strategiei de comunicare a Biroului de Reintegrare, care să fie coordonată mult mai abil cu celelalte instituții publice care iau parte la procesul decizional;

- Intensificarea dialogului cu partenerii externi care pot oferi susținere pentru internaționalizarea diferendului;

- Evaluarea platformelor și forurilor internaționale, unde problema transnsitreană a fost abordată anterior, în special a Organizației Națiunilor Unite, unde Republica Moldova poate să capitalizeze o susținere consistentă, dacă va reuși să creeze coeziune pentru soluție, nu pentru amânarea unei discuții serioase pe acest subiect cu Federația Rusă.

În concluzie, mandatul actualei guvernări este unul destul de complex în ceea ce privește soluționarea diferendului transnistrean. „Intensificarea dialogului” nu trebuie să se reducă la multiplicarea numărului de întruniri cu liderii separatiști de la Tiraspol. Ea presupune capacitatea autorităților de la Chișinău de a veni cu o nouă viziune, cu o doză mărită de responsabilitate și cu o strategie de comunicare și advocacy, care să nu permită autorităților separatiste din regiunea transnsitreană să capitalizeze momente de ezitare. Discursul trebuie să fie unul ferm în promovarea integrității teritoriale și a protejării drepturilor și libertăților tuturor cetățenilor Republicii Moldova.

Angela Grămadă este directoarea Experts for Security and Global Affairs Association (ESGA) din București, România