Jurnalism de soluții // Turism cu o aromă găgăuză

Antreprenorii locali încearcă să valorifice cultura regiunii găgăuze din sudul Moldovei ca oportunitate de afaceri

Ilie Gulca, Mădălin Necșuțu
27/01/2020
Pensiunea Gagauz Sofrasi, Congaz, regiunea autonomă găgăuză

Moldova are o onoare de neinvidiat. Este cunoscută pentru faptul că are una dintre cele mai mari rate de migrație economică din lume. Incapacitatea economiei moldovenești de a oferi locuri de muncă decente și dorința de a găsi o situație mai bună în străinătate sunt cei mai mari factori ai exodului din această țară, a cărei populație a scăzut cu 15% între 2004 și 2014.

Cei mai mulți migranți provin din mediul rural. Unii antreprenori speră că acest fenomen poate să fie diminuat prin dezvoltarea turismului rural incipient, accentuat pe cultura, tradiția și bucătăria autentică a uneia dintre cele mai puțin vizitate țări din Europa.

Creuzetul moldovenesc

Turismul rural abia începe să fie practicat în regiunea autonomă găgăuză din sudul Moldovei, un stat situat între Ucraina și România. Ana Statova este unul dintre pionierii turismului rural din regiune. Mama singură, 55 de ani, din comuna Congaz, Comrat, s-a lansat în afaceri în 2009, deschizând o sală de nunți ca un fel de muzeu viu al tradițiilor și bucătăriei găgăuze.

„Peste tot, se serveau sushi și salate europene. Prietenii mei erau pesimiști. Au întrebat, cine ne va mânca kaurmaua și bulgurul nostru?”, își amintește Statova. Când mielul tradițional găgăuz și alte feluri de mâncare s-au dovedit populare în rândul clienților, Statova a fost inspirată să înceapă construcția unui local în stil local.

„Am străbătut regiunea cu istorici și etnografi și am colectat motive tradiționale. Apoi am construit patru case în stil găgăuz, din lut și paie, și o pensiune modernă cu o capacitate totală de zece locuri”, spune ea.

Căsuțele tradiționale nu au aer condiționat sau televizoare. Ceea ce oferă casele este gustul vieții așa cum a trăit-o găgăuzii acum un peste un secol. Găgăuzii își trag originile din turcii oguzi stabiliți în Peninsula Balcanică în secolul XII. Când Imperiul Rus a ocupat partea de răsărit a Principatului Moldovei, în 1812, găgăuzii, convertiți de mult la ortodoxie, au migrat în acest spațiu, înlocuind aici tătarii, împinși în sud-estul României și estul Bulgariei de astăzi.

În 1994, la trei ani după ce și-a declarat Moldova independența față de Uniunea Sovietică, Parlamentul moldovenesc a acordat autonomie Găgăuziei, un teritoriu populat de 135.000 de locuitori, peste patru cincimi din care își declară etnia găgăuză. Mulți găgăuzi vorbesc limba lor turcică, deși rusa predomină în educație și în viața publică.

Astăzi, găgăuzii se străduiesc să își păstreze vie identitatea de bază și să transmită amestecul lor de tradiții turcești, bulgare și românești într-un cadru moldovenesc.

„Am sărit într-un ocean, fără să știm cum și unde să înotăm”, spune Statova, amintindu-și începuturile afacerii sale înfloritoare. Businessul său a început treptat să aducă venit, să creeze locuri de muncă în comunitate locală și să ajute producătorii să își vândă produsele.

„Aproape 90 la sută preferă să stea în aceste case tradiționale; fiecare din ele este ca un muzeu”, subliniază ea, explicând că stuful menține o temperatură răcoroasă în timpul verii.

În mai puțin de 18 luni de la deschidere, Pensiunea „Gagauz Sofrasi” a găzduit sute de turiști din 35 de țări

O locuință compactă ocupă doar 14 metri pătrați, cu o baie mică. „În interior, avem un pat tradițional din lemn dur și o sobă, podeaua și pereții sunt acoperiți cu covoare. Aceasta este tradiția noastră”, spune Statova.

Alături de căsuțele în stil tradițional există și un hotel cu confort modern. În mai puțin de 18 luni de la deschidere, pensiunea „Gagauz Sofrasi” a găzduit sute de turiști din 35 de țări. Mulți provin din Rusia și Turcia, cu un număr în creștere din Europa de Vest și Statele Unite.

De obicei, vizitatorii europeni stau între una și trei zile, participă la spectacolul nuntă. De asemenea, le place să admire broderia locală și dansurile numite „hora” și „sârba”, spune Larisa, fiica Anei, 27 de ani, care a studiat serviciile hoteliere în Cipru și Elveția.

Când Ana a încercat să îi convingă pe alți săteni să deschidă afaceri similare, aceștia din urmă au fost precauți din cauza sprijinului precar din partea autorităților naționale și locale.

Deși susține că turismul rural are „un potențial mare” în această zonă, primarul de Congaz, Mihail Esir, spune că primăria nu are mijloace să îl sprijine. „Noi putem doar să îi informăm pe săteni despre oportunitățile pentru dezvoltare în acest domeniu”, spune el.

Explorând resursele din regiune, experții în domeniul turismului cred că statul nu are barem un concept de dezvoltare a acestui domeniu.

„Turismul nu a fost inclus nici măcar în strategia națională de dezvoltare a Moldovei până în 2030. Turismul este inclus doar tangențial. Tocmai de aceea, una dintre propunerile noastre către Ministerul Economiei și Infrastructurii și Președinție este să includem turismul în obiectivele de dezvoltare strategică a țării”, afirmă Natalia Țurcanu, director executiv al ANTRIM, un grup non-profit care reprezintă o parte din operatori în domeniul turismului.

Vinăria Kara Gani lucrează zece hectare de viță-de-vie cu varietăți de struguri europeni, producând 10.000 de sticle de vine pe an

Tradiții vechi în sticle noi

Gheorghe și Larisa Cerven obișnuiau să facă câteva butoaie de vin în fiecare an, la fel ca majoritatea familiilor din părțile Moldovei unde se cultivă vița-de-vie. În 2009, ei au deschis vinăria „Kara Gani” în casa lor din Vulcănești, aproape 60 de kilometri de Congaz.

De atunci, cu ajutorul granturilor și creditelor apăsătoare, vinăria a ajuns să cuprindă zece hectare de viță-de-vie cu varietăți de struguri europeni, producând 10.000 de sticle de vine pe an.

La fel ca Ana Statova, familia Cerven a decis să deschidă o afacere în turismul rural cu specific găgăuz. Ei speră să deschidă o pensiune. „Mulți vizitatori vor să stea peste noapte la noi. E greu să pleci după atâtea sticle de vin bun”, spune Gheorghe, râzând. Vinăria include o sală de degustări până la 30 de oameni și un muzeu de familie.

Întreprinderi precum pensiunea Anei Statova și vinăria familiei Cerven au determinat autoritățile regionale să inaugureze toamna trecută un centru de informare turistică la Comrat, capitala regiunii, deschis cu sprijinul Uniunii Europene.

Dacă există un centru al industriei turismului rural în devenire al Moldovei, acesta se găsește în zona Orheiului, centrul R. Moldova. Complexul muzeal Orheiul Vechi situat la aproximativ 50 de kilometri nord de Chișinău, cu bisericile, mănăstirea, cetatea antică și ruinele unor construcții medievale, cocoțate pe stânci, cu vedere spre râul Raut, a fost un magnet natural pentru o mână de antreprenori din turism alde Anatol Botnaru, care a deschis primele pensiuni în zonă în 2004.

„Am început haotic, fără niciun plan, pentru că nu aveam bani”, își amintește Botnaru. El are acum zece case. Este convins că doar tradiția autentică locală poate să atragă vizitatori. „La început, am avut un oaspete francez într-o cameră cu geamuri termopan. Oaspetele mi-a spus că preferă să stea într-o casă tradițională, decât în una de confort.”

În afară de bucătăria tradițională, principalele atracții turistice aici sunt site-urile arheologice și canioanele șerpuitoare ale Răutului. Satul Butuceni găzduiește un festival anual de operă, singurul în felul său în Moldova, se laudă Botnaru.

Efectul de multiplicare

Chiar și în situația sa actuală, sectorul turismului rural din Moldova a avut un impact vizibil asupra satelor în care există pensiuni. Operatorii de turism local angajează oameni din localitate, iar pensiunile sunt puncte de vânzare pentru produsele fermierilor din apropiere.

Turismul poate fi de asemenea o oportunitate de promovare pentru produsele locale. De pildă, Ana Statova susține produsele agricole din satele din apropiere și insistă asupra produselor ecologice.

„Mama mea are o pensie de 1.300 de lei [68 de dolari]. O plătesc să îmi coacă pâine după o rețetă veche, fără drojdii. Vecina mea, Matriona, îmi prepară brânză de vaci. Un cioban, Vanea, crește miei doar pentru mine, altcineva îmi crește găini”, spune femeia.

La rândul său, Anatol Botnaru a întreținut inițial mai multe ferme pentru aprovizionarea caselor sale de oaspeți, dar a renunțat la ele în favoarea achiziției produselor de la localnici, pentru că este „greu să le faci pe toate”.

„Este mai cu suflet și mai bine să lucrezi cu sătenii. Uneori, chiar cumpărăm produse de care nu avem nevoie, pentru a încuraja țăranii să își vândă produsele lor. Dar nu luăm produse de la persoane aleatorii. Avem furnizorii noștri, pentru a evita problemele de securitate alimentară”, spune el.

Anatol Botnaru spune că face toate eforturile pentru a-și păstra angajații vara și iarna

Turism cu buget auster

Fostul director al Agenției Turismului, Stanislav Rusu, susține plângerile antreprenorilor din turismul rural despre lipsa sprijinului statului. Actualmente, pensiunile rurale reprezintă „doar startup-uri pentru entuziaști”, spune el. „Atâta timp cât nu avem o abordare sistematică prin care întreprinderile să aibă sprijin din partea autorităților centrale, a autorităților locale și a sistemului bancar, nu va exista o dezvoltare în acest segment.”

Înainte ca Agenția Turismului să își sisteze activitatea din cauza reformei administrative centrale, în 2018, aceasta a făcut lobby pentru turismul rural chiar cu un anumit succes. Agenția a elaborat o modificare legală acum câțiva ani pentru a simplifica procedura ca proprietarii din mediul rural să înceapă să ofere servicii de cazare. 

Directorul ANTRIM, Țurcanu, spune că, dincolo de subvenții, statul are alte opțiuni pentru a sprijini întreprinderile de turism rural. „De pildă, o amnistie fiscală pentru primii ani, cu condiția ca proprietarii să reinvestească banii pe care îi economisesc pe taxe pentru dezvoltarea afacerii”, sugerează experta.

Ana Statova a trebuit să se bazeze aproape complet pe resursele proprii pentru a-și dezvolta pensiunea din Congaz. Ea a putut accesa o subvenție de 19.000 de dolari din partea USAID, ceea ce reprezintă aproximativ 5 la sută din investiția totală. Nu a primit nimic de la autoritățile centrale sau locale.

Anumite resurse sunt disponibile din partea statului. Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Regionale administrează un fond de 20 de milioane de lei (1,1 milioane de dolari) pentru a stimula atractivitatea turistică a țării.

Există, de asemenea, fonduri alocate pentru a sprijini turismul rural direct. Lilia Dumitraș, consultantă în cadrul ministerului, ne-a spus că statul a pus la dispoziție un program de 450 de milioane de lei în 2017. Acesta are menirea să ofere fermierilor 50% din costul unui proiect, până la 1 milion de lei. Până în prezent, nu s-au plătit bani către solicitanți.

Angajații spun că sunt satisfăcuți, în ciuda salariilor mici

Pensiunea „Gagauz Sofrasi” a Anei Statova are 40 de angajați anul împrejur, ajutați de o duzină de elevi din Congaz în perioada vacanțelor. Potrivit fiicei sale, Larisa, această oportunitate locală de muncă a ajutat-o să îi convingă pe unii săteni să nu plece la muncă în străinătate.

„Avem angajați care s-au întors din Turcia, unde au stat mulți ani. Economia turcă a avut probleme în ultimii ani, iar dolarul american s-a apreciat foarte mult. S-au întors și și-au dat seama că pot câștiga cam la fel, rămânând aici acasă”, spune Larisa Statova.

 Personalul câștigă de la 2.500 la 3.000 de lei pe lună, cu mult sub media națională. O angajată a pensiunii din Congaz, Kira, 50 de ani, ne spune că vrea să stea acasă cu apropiații săi. La rândul ei, Matriona s-a întors acasă din Rusia. După anexarea Crimeii, economia Rusiei a suferit din cauza sancțiunilor occidentale.

„Nu reușim să facem curățenie. Avem o mulțime de turiști. Îmi place aici, este o muncă interesantă. Lucrând cu tineri, mă simt mai și eu mai tânără”, relatează ea, fără a se opri din lucru.

Locurile de muncă la pensiune ar putea să aibă și alte beneficii, dar salariile sunt prea mici. Lefurile lunare în sectorul turismului din Moldova sunt în medie de 4.700 de lei, în timp ce salariul brut mediu pe economie a crescut la 6.900 de lei la jumătatea anului 2019.

Anatol Botnaru spune că face toate eforturile ca să își păstra angajații vara și iarna. El are 30 de persoane la pensiunea sa din Butuceni, complexul arheologic Orheiu Vechi.

„Vreau să îi atrag pe săteni să lucreze, în loc să plece în străinătate. Suntem cu toții o familie mare aici”, spune el.

Articolul a fost realizat cu sprijinul Transitions Online, Praga. 

Ilie Gulca, Mădălin Necșuțu
27/01/2020

Comentarii