Sunt Cornelia Cozonac și ne reîntâlnim la un nou podcast. E despre curaj, rezistență și profesionalism în jurnalismul de investigație. Jurnaliștii de investigație aleg să documenteze subiecte complicate, să dezvăluie scheme de corupție, interese obscure, crimă organizată și încălcarea gravă a drepturilor omului. Nu-i obligă nimeni să investigheze astfel de subiecte,  care în multe cazuri comportă riscuri și consecințe. Dar cei mai mulți aleg să o facă. Pentru că astfel își văd rostul în munca profesională pe care o fac, dar și pentru că le pasă de ceea ce se întâmplă în jur și nu pot tolera abuzurile, corupția, gestionarea frauduloasă a banilor publici, îmbogățirea ilicită, abuzurile în funcțiile publice și multe altele.

Săptămâna trecută am participat la conferința jurnaliștilor de investigație din Ucraina. Evenimentul este la a 13-a ediție. Pe agenda conferinței au fost multe teme ce țin de abilitățile profesionale, cum să documentăm mai bine subiectele, cum să obținem informații din diferite baze de date, cum să colaborăm la nivel regional și internațional și, nu în ultimul rând, cum să evaluam riscurile și să ne asigurăm securitatea. La conferința de la Kiev și-au împărtășit experiența jurnaliști din mai multe țări. S-a vorbit mult și despre probleme, mai ales în țările unde sunt regimuri autoritare, precum Belarus, Azerbaidjan, Turkmenistan.   

Eu am prezentat experiența Centrului de Investigații Jurnalistice, organizație pe care o conduc din 2003, anul în care împreună cu un grup de jurnaliști și câteva organizații media am fondat-o și care, iată, de 18 ani, activează. Nu cunosc numărul anchetelor pe care le-am realizat de-a lungul anilor, dar știu că cele mai multe investigații au deconspirat scheme de corupție, crimă organizată și abuzuri. La unele au fost reacții din partea organelor de drept sau a instituțiilor abilitate, dar multe au rămas fără reacții.  

Anul acesta, odată cu schimbarea puterii de la Chișinău, s-a pornit tăvălugul. Au fost inițiate mai multe dosare împotriva unor procurori și funcționari publici, cele mai multe bazate aproape în totalitate pe investigațiile jurnalistice. Bunăoară, cinci procurori care au deținut funcții de conducere, acum sunt cercetați penal, majoritaea având unul din capetele de acuzare - îmbogățirea ilicită. Este vorba de procurorul general Alexandr Stoianoglo, adjunctul său - Ruslan Popov, procurorul sectorului Ciocana - Igor Popa, fostul șef al Procuraturii pentru combaterea crimei organziate  PCCOCS - Nicolae Chitoroagă și fostul șef al Procuraturii Chișinău - Ștefan  Șaptefrați.

Toate anchetele în cazul procurorilor respectivi au fost realizate de colega noastră Julieta Savițchi. Cu cele mai recente investigații în baza cărora au fost pornite dosare penale revin în partea a doua a podcastului.      

La conferința jurnaliștilor de investigație din Kiev am avut ocazia s-o întâlnesc și s-o cunosc pe jurnalista azeră Khadija Ismayilova, autoarea mai multor investigații despre afacerile controlate de preşedintele Ilham Aliev. Jurnalista a fost condamnată la şapte ani şi şase luni de închisoare pentru o pretinsă evaziune fiscală. Înainte să ajungă la închisoare, jurnalista a fost hărțuită cu înregistrări video din viața sa intimă.

Ea a fost eliberată la presiunea puternică a comunității internaționale. Cu toate că în continuare este supusă presiunilor, ea a ales să rămână și să facă jurnalism în țara ei.

De Khadija ne leagă o istorie întâmplată la Chiținău, în 2016. Atunci Centrul de Investigații Jurnalistice închiria un spațiu la etajul 4 al unei clădiri situată în strada Kogălniceanu din Chișinău. Balconul Centrului de Investigații Jurnalistice dădea în curtea ambasadei Azerbaidjanului la Chișinău. Pentru că atunci jurnaliști din toată lumea cereau conducerii Azerbaidjanului s-o elibereze pe jurnalista de investigație, am arborat și noi la balcon un baner în susținerea mesajului pentru eliberarea Khadijei. Așa ca să-l vadă reprezentanții ambasadei. Banerul a ținut o zi. În dimineața zilei următoare ne-am trezit cu un reprezentant al ambasadei care ne-a amenițat cu răfuiala și ne-a cerut să-i dăm banerul și să-i spunem cine l-a instalat și cine l-a făcut.

Nu i-am dat curs cerințelor lui, dar am sesizat ministerele Afacerilor Externe și de Interne, care, de altfel, nu au reacționat în niciun fel. Dar în aceeași zi prorpietarul cladirii ne-a cerut ultimativ să scoatem banerul și ne-a interzis să mai afițăm ceva în afara locației pe care o închiriam.    

Am făcut atunci un protest, iar banerul, pe care a trebuit să-l scoatem, la cerința proprietarului clădirii, a fost preluat de mai multe organizații și plasat pe rând la sediile lor. A fost o acțiune frumoasă în care s-au implicat mulți jurnaliști și reprezentanți ai diferitor organizații neguvernamentale.

Și, iată că, la Kiev, o întâlnesc pe Khadija, cu care nu ne cunoașteam personal, dar cu care am discutat de parcă ne știam de o viață. Ea și-a amintit despre acțiunea noastră și ne-a mulțumit. Mi-a spus că mult timp în Azerbaidjan a fost pomenit cazul nostru.

Am vorbit despre condițiile în  care lucrează, despre presiunile la care continuă să fie supusă. Timp de cinci ani nu a avut dreptul să iasă din Azerbaidjan. Și acum se fac presiuni, nu i se răspunde la solicitările de informație, i se blochează accesul la internet, sunt interzise site-urile pe care publică materialele. Chiar și în astfel de condiții ziarista azeră continuă să investigheze cazuri de corupție. Ea spune că reușește să-și facă munca doar pentru că lucrează cu jurnaliști tineri, care obțin ceea ce nu poate să obțină ea de la autorități, dar și datorită  colaborării în cadrul rețelei internaționale a jurnaliștilor pentru lupta împotriva crimei organizate OCCRP, din care fac parte jurnaliști din mai multe țări, inclusiv din Republica Moldova și  România și asta o ajută să reziste și  să muncească în continuare.

INTERVIU

Interviul pe care vi-l propun în continuare este realizat în limba rusă. Voi cita doar câteva din declarațiile Khadijei. În curând voi traduce în limba română întregul interviu, care va putea fi citit pe portalul Anticorupție.md.      

„Represiile continuă și ele se răsfrând nu numai asupra mea dar și a membrilor familiei dacă atigi teme sensibile, dar probleme de acestea la noi sunt multe,  mai ales cele ce țin de coruptie. Sunt teme tabu, de care nu trebuie să te atingi. Nu trebuie să vorbești despre poliție, despre funcționari la nivel înalt. Nu poți să scrii despre președintele țării și despre membrii familiei lui. Unde apar eu, se aprinde imediat un beculeț roșu și toți intră în alertă. În ultimii ani tot mai mulți jurnalisti, activiști și blogheri fac investigații pe teme de corupție. Ni se spune că nu se poate,  dar noi continuăm să ne facem munca...” 

„Este important să nu rămâi singur. Dacă jurnalistul rămâne singur în munca sa, este mai ușor să-i închidă gura, să-l reducă la tăcere, să-l ucidă chiar”, mai spune Khadija. „Eu continui să fac investigații jurnaslistice și asta datorită cooperării cu jurnaliștii din diferite tari in cadrul OCCRP - o retea internationala din care fac parte si jurnalisti din Moldova si România. Cu cât mai mult jurnalisti lucrează în echipe, ei sunt mai protejați. Cu cât mai mulți jurnalisti scriu cu atât cetățenii au de câștigat, pentru că este mai multă informație”     

Întregul interviu în limba rusă poate fi citit pe portalul Anticorupție.md  

DOSAR DE INVESTIGAȚIE

Adjunctul procurorului general Ruslan Popov a fost vizat în câteva anchete jurnalistice realizate de jurnaliști de la portalul Centrului de Investigații Jurnalistice www.anticorupție.md. În satul său natal Mileștii Mici , din raionul Ialoveni, este foarte ușor să afli ce afacere gestionează Ruslan Popov. Este suficient să discuți cu sătenii la stația de autobuse sau la piață. Doar că procurorul neagă că ar avea afaceri și că ar trăi pe picor larg. El spune că livada și frigiderul de păstrare a fructelor îi apațin tatălui și fratelui și că averile au fost adunate și din banii donați de socri, care ți-ar fi vândut proprietățile în Ucraina, înainte să vină în Moldova. Ei, colegii mei au mers și în Ucraina și au aflat și cu cât ar fi vândut gopodîăria pe care o aveau socrii lui Popov. Mai multe detalii găsiți în achetele de pe portalul Anticorupție.md. Cea mai proapătă anchetă e despre o altă afacere nedeclarată de procurorul Popov. E vorba o treime dintr-o afacere în agricultură în satul Brăviceni, raionul Orhei. Această afacere, pe care au identificat-o reporterii Centrului de Investigații Jurnalistice, nu este trecută în acte pe numele procurorului, nu a fost și nu este declarată. Este vorba de o livadă de măr superintensivă, amenajată după cele mai moderne standarde. Cota din afacere a fost înregistrată iniţial pe numele lui Alexandru Popov, fiul mai mare al procurorului, care la acel moment era student şi avea 19 ani. Cu puţin timp înainte ca Ruslan Popov să fie reţinut, în dosarul pentru îmbogățire ilicită, cota parte din afacerea de la Brăviceni a fost înregistrată pe numele unui locuitor din Mileştii Mici, stabilit cu traiul în SUA, cu care procurorul este de mai mulţi ani în relaţii de prietenie. Investigația „Afacerea necunoscută de la Orhei a procurorului Ruslan Popov” poate fi citită pe portalul Anticoruptie.md, la fel ca și alte investigații care acum s-au dovedit a fi probe în  dosarul penal pentru îmbogățire ilicită în care este cercetat procurorul Ruslan Popov .

Acest podcast, dar și investigația „Afacerea necunoscută de la Orhei a procurorului Ruslan Popov”, sunt realizate în cadrul proiectului „Jurnalismul de investigație de calitate în interesul cetățeanului”, desfășurat de Centrul de Investigații Jurnalistice cu sprijinul Fundației Soros Moldova. Punctul de vedere al autorilor nu coincide neapărat cu opinia Fundației

Sunt Cornelia Cozonac și vă dau întâlnire la următorul podcast.