Analistul politic Cornel Ciurea a oferit un interviu buletinului de politică al APE și FES în care a vorbit despre situația politică din țară și despre suprapunerea celor două crize - politică și medicală - în această perioadă grea pentru Republica Moldova. El a oferit și o serie de soluții care, în viziunea sa, ar putea conduce la deblocarea acestei situații. Citiți interviul în rândurile de la jos: 

Domnule Ciurea, ne aflăm într-un moment dificil când, peste o pandemie, Republica Moldova se află și într-o criză politică. Care sunt în viziunea Dvs. soluțiile de ieșire din criză?

Cred că important este dialogul între forțele politice care pentru moment este blocat din motive greu de explicat. Este vorba de o miză excesivă a unor forțe politice pe deciziile Curții Constituționale în așteptarea că le vor face dreptate. Asta deși, în mod repetat, Curtea Constituțională dă niște decizii care sugerează cumva forțelor politice să accepte dialogul și compromisul.

Așadar, este un suspans. În primul rând, Președinția și-a luat o pauză de gândire, stabilindu-și un termen de 23 martie. Cumva un termen supt din deget - trei luni de la demisia guvernului Chicu -mizând cumva tot pe un termen de interpretare a Curții Constituționale din 2013. Dar această pauză cred că este mai curând pentru meditații, pentru reconsiderarea poziției politice pentru că presiunile în societate sunt foarte mari și în creștere. Nu cred că vreo forță politică, în condițiile actuale, își poate îngădui luxul să ridice cota de tensiune și mai sus, iar alegerile anticipate, ca soluție politică tocmai spre asta ar conduce.

Suntem într-o pauză pe care și-a oferit-o în primul rând Președinția pentru a-și reconsidera poziția politică și a o clinti cumva de pe poziția inițială. Între timp, presiunile din cealaltă parte, a adepților formării unui guvern nou, sunt în creștere, tocmai datorită pandemiei și situației economice.

Disputa vaccinurilor

Cei doi jucători majori - Maia Sandu și Igor Dodon – au o confruntare imagologică pe care dintre vaccinuri este mai bun și cine ajută mai mult Republica Moldova. Maia Sandu are de partea sa ajutorul UE și SUA, dar Igor Dodon are un imperiu mediatic pe care îl folosește abil pentru a promova vaccinul rusesc Sputnik V care se lasă oricum așteptat. Cum vedeți Dvs. acest război imagologic între cele două forțe politice?

Este un război al vaccinurilor destul de complex. Disputa este deja istorică: cine este de vină că până acum nu avem vaccinuri într-un număr suficient. În special susținătorii doamnei Sandu consideră că guvernul anterior, controlat politic de Socialiști, a întârziat foarte mult în a mobiliza și a aloca resursele necesare pentru obținerea acestor vaccinuri. Exemple servesc statele din Uniunea Europeană, ceea ce mi se pare oarecum nedrept pentru că statele din UE au avut anumite avantaje în obținerea acestor vaccinuri.

De asemenea, este vorba și de o confruntare geopolitică în cadrul acestor vaccinuri pe care, pentru moment, eu cred că o câștigă Președinția, pentru că a fost adus în Moldova un vaccin de tip occidental – AstraZeneca. De asemenea, pe platforma COVAX vor fi aduse în continuare vaccinuri de tip occidental. Evident, socialiștii încearcă să promoveze vaccinul Sputnik V.

În cazul dat, această victorie imagologică a fost cumva întruchipată de aducerea vaccinurilor și prezența la aeroport a Președintelui țării și a domnului ambasador al UE, Peter Michalko. În fond, disputa este cumva tranșată. Primul vaccin este cel european. Cred că spre final ne vom mișca spre un anumit compromis, o acceptare în egală măsură a tuturor vaccinurilor care vor fi înregistrate, atât cel rusesc, dar și cel chinezesc, cu condiția să fie acceptabil ca preț și relativ inofensiv pentru populație, în sensul de a nu avea efecte adverse. Eu nu cred că această bătălie, care a avut un început, și el este favorabil Președinției, va avea și un final.  Se va merge către o pace într-un război care a început destul de crâncen, dar care se va încheia cu o înțelegere generală că toate vaccinurile sunt bune, cu condiția să fie accesibile.

Ce se întâmplă cu firma care ar fi trebuit să aducă Sputnik V în Republica Moldova?

Sunt mai multe explicații. În primul rând, există senzația că și oferta de vaccin Sputnik încă nu este suficientă. A mai fost și eșecul aducerii în Transnistria a Sputnik V de către ruși. Nu cunoaștem motivele pentru care acel vaccin nu a fost adus.

Cred totuși că, pentru moment, rușii nu sunt capabili să ofere suficiente cantități de vaccin. La fel și occidentalii, deoarece cantitatea este extrem de mică. Pe piață nu poți găsi astăzi vaccinuri. Pe de o parte, avem o confruntare geopolitică, dar este una mai degrabă simbolică, deoarece cantitatea de vaccinuri aduse din Occident este infimă, iar victoria nu este definitivă. De asta spun că nu prea are rost să fie dus până la final acest război. Din contra, cred că la un moment dat va fi încheiată o pace între forțele politice și ne vom orienta spre acele vaccinuri care vor fi accesibile.

Ce s-a întâmplat cu doctorii din UTA Găgăuză care nu s-au lăsat vaccinați din primă. Au fost ei victimele dezinformărilor din presa de limbă rusă sau poate există altă cauză?

Aici ar fi mai multe explicații. Un al treilea element al „războiului vaccinurilor” este desigur eficiența lor. Lupta pentru „mințile și inimile oamenilor” de a-i convinge că vaccinurile cele tradiționale ruse sau cele mai sofisticate din Occident sunt mai performante.

Eu cred că, în mare parte, populația Găgăuziei, Taraclia au căzut sub influența acestei propagande, dar care vizează toate părțile, că Sputnik V este mai eficient și aparent inofensiv în raport cu AstraZeneca, despre care se vorbește că ar produce anumite efecte adverse colaterale.

Asemenea frici au fost alimentate politic. Este și firesc. Conducerea Găgăuziei este ancorată geopolitic și din acestă cauză are rolul de a promova vaccinul rusesc. Eu cred că în momentul actual, toate forțele politice din țara noastră, atât cele prooccidentale, cât și cele prorusești sunt antrenate în această confruntare geopolitică. Și promovarea vaccinului face parte din instrumentele de influență geopolitică la care recurg toate forțele politice. Era și firesc ca doamna Irina Vlah să facă aluzie la ceea ce a făcut aluzie. M-aș fi mirat dacă ea nu ar fi făcut asta.

Avantaje imagologice pentru Vest

UE și SUA au câștigat detașat războiul imagologic în privința ajutorului dat Republicii Moldova pe timp de pandemie. De ce nu a intervenit și Rusia, nu a avut puterea de a trimite ajutoare la Chișinău sau nu a dorit?

Eu cred că nu s-a dorit o implicare foarte puternică a Rusiei la Chișinău. Dacă ar fi vrut, cred că ar fi găsit modalități de a se infiltra și de a aduce aceste vaccinuri. În general, în ultimul timp, se vorbește despre faptul că implicarea Rusiei este relativ modestă.

Rusia rămâne în zonă, ea dispune de un arsenal variat de instrumente și arme geopolitice, dar le folosește cu suficientă moderație și circumspecție.

În acest caz, Rusia nu a dorit să forțeze nota. De altfel, am văzut că una din explicații ar fi chiar discursul președintelui Maia Sandu care nu conține elemente antirusești. În ultimul timp, vorbind despre conflictul transnistrean nu menționează pericolul rusesc. Cumva, ea topește toate subiectele într-un melanj anticorupție, ceea ce demonstrează că Rusia nu vrea să forțeze nota și pentru faptul că dorește o relație funcțională cu Președinția și acest lucru am impresia că este apreciat la Chișinău.

Forțele prorusești din Moldova nu s-au împotrivit în acest război imagologic al vaccinurilor despre care spuneți. El a fost sărbătorit cu un relativ fast la aeroport. Nimeni nu s-a opus, nimeni nu a criticat acest lucru. Rusia preferă în acest război deocamdată să evolueze de pe poziția secundă și să urmărească din culise desfășurarea acestei lupte, având posibilitatea oricând să intervină mai ferm, dacă va fi cazul.      

Președintele Maia Sandu și-a făcut deja cunoscută poziția cum că nu va accepta negocieri cu partidele politice, până pe 23 martie cel puțin? Ar fi folositor sau nu Socialiștilor acum să inițieze procedura de impeachment?

În primul rând, socialiștii, presupun, speră foarte mult că Maia Sandu se va răzgândi și va începe procedura cu partidele mai devreme, nutrind această speranță că Socialiștii           sunt destul de rezervați în a declanșa procedura de impeachment pentru că, din punct de vedere politic, inițierea procedurii este împovărătoare. Ea conține riscuri latente pentru socialiști și din această cauză este, dacă vreți, un fel de „armă nucleară” la care recurgi in extremis. Nu cred că socialiștii au ajuns în această fază de disperare și din această cauză, cred că vor prefera să acceseze alte soluții.

Ar putea avea loc proteste de stradă împotriva Maiei Sandu din partea Socialiștilor. Le-ar folosi lor asta, sau s-ar întoarce împotriva lor?

Atât Maia Sandu, cât și socialiștii nu se grăbesc să inițieze aceste acțiuni de protest. Pentru socialiști, soluția optimă este de a o aduce pe Maia Sandu la masa de negocieri. Orice acțiune violentă sau provocatoare din partea lor ar întărâta-o pe Maia Sandu. Ar crea o anumită frică de insecuritate care ar produce acțiuni de retorsiune și reacții adverse din partea ei. Din această cauză, chiar dacă războiul este în desfășurare între Președinție și Parlament, majoritatea parlamentară, cred că nu va recurge pentru moment la acțiuni vizibil ostile față de Maia Sandu. Tocmai să îi lase și ei spațiu suficient de manevră pentru a reflecta în liniște. Să ajungă ea singură la concluzia că negocierile sunt preferabile adversităților și războiului.

Sondaje și repoziționări politice pe anticipate

Cum vedeți răzgândirea lui Igor Dodon și PSRM din decembrie 2020 și până în februarie 2021 în privința alegerilor anticipate? Ce s-a întâmplat între timp?

Ideea alegerilor anticipate pe care o promovau anterior Igor Dodon și socialiștii ținea de o anumită supărare față de un anumit număr de deputați care s-au desprins de la matcă și erau transformați în turiști politici, ceea ce creează o neliniște în Parlament și un sentiment de acută instabilitate. Apoi, situația în Parlament s-a stabilizat. Acești deputați au fost repartizați în câteva echipe care s-au consolidat și au devenit actori constanți în Parlament. Și în aceste condiții temerea de a pierde majoritatea a trecut pe planul doi, iar alte griji au început să-l preocupe pe domnul Igor Dodon.  Sigur, din punct de vedere politic, este ascensiunea Maiei Sandu. În aceste condiții, dizolvarea Parlamentului ar rezolva pentru Socialiști și alte fracțiuni politice o aplicare a scenariului ucrainean din 2018 legat de dizolvarea Parlamentului. Asta este explicația politică.

Există însă și explicația social-economică: în condițiile unei pandemii și crize economice, precum și a unui guvern în demisie, dizolvarea Parlamentului reclamă foarte mult timp și poate să producă foarte multe neplăceri populației. Și această pretenție sau această insistență a socialiștilor asupra păstrării sau creării unui guvern nou este acoperită de situația social-politică.

Apropierea aceasta între Igor Dodon și PSRM de Ilan Șor și „transfugii politici” cum o vedeți? Cum se vede această apropiere imagologică Dodon-Șor de a forma un nou guvern? Îl va avantaja pe termen mediu-lung pe Igor Dodon sau nu?

Pe de o parte, există această apropiere firească pentru că Igor Dodon a pierdut susținerea Partidului Democrat și în aceste condiții, în ideea rămânerii în Parlament, trebuia să-și consolideze majoritatea. Singurul partener accesibil și abordabil a fost Partidul Șor.

De multe ori, scopul scuză mijloacele, astfel încât a fost creată această majoritate parlamentară formalizată, împreună cu ceea ce se cheamă „grupul parlamentar toxic” al lui Șor. Pe de altă parte, vedeți că această toxicitate produce efecte politice. Socialiștii nu îndrăznesc să formeze o alianță oficială cu acest grup, având anumite rezerve față de acest grup. Aceste rezerve sunt păstrate în continuare practic de toate fracțiunile din Parlament. Și Partidul Democrat vorbește despre „linii roșii” și în mod surprinzător Pro Moldova vorbește despre linii roșii, precum și Platforma DA, „linia roșie” însemnând aici crearea majorității parlamentare cu grupul Șor.

Situația din punct de vedere obiectiv este ilogică pentru că este greu să distingi, de exemplu, între grupul Șor și grupul Pro-Moldova. De ce Partidul Democrat este abordabil de către PAS, dar grupul Șor nu este abordabil. Singura explicație cât de cât convingătoare pe care am auzit-o este că, spre deosebire de domnii Pavel Filip și Andrian Candu, domnul Șor a primit o pedeapsă în primă instanță, dar nu este una definitivă. Argumentul, din punct de vedere procedural, nu este unul convingător. Pe de o parte, există această reținere în Parlament și aversiune față de grupul Șor, dar aceasta nu are rădăcini raționale, ci este mai degrabă inspirată din afară și este cumva ideologizată.

Negocieri trilaterale: păpușari și păpuși

Înainte se vorbea de acest binom Plahotniuc-Dodon, putem vorbi acum de un trio Dodon-Șor-Plahotniuc?

Da, se vorbește, în condițiile actuale, despre existența acestui trio. Haideți să încercăm să înțelegem semnificația acestui triunghi. Se presupune că există o conspirație tenebroasă a unor forțe oculte în care, din punct de vedere politic, frâiele puterii se află în mâinile lui Dodon, dar acesta este pe ascuns manipulat și tras de „celebrii păpușari” Vladimir Plahotniuc și Ilan Șor.

O asemenea acțiune mi se pare nerealistă. Din punct de vedere al acțiunii politice, nu cred că putem să vorbim despre faptul că domnul Dodon se află sub papucul domnului Plahotniuc. Asta nu înseamnă că nu pot să existe anumite contacte în cadrul acestui triunghi, deoarece, de exemplu, sunt două funcții politice extrem de importante care în mod obligatoriu trebui să fie luate în calcul la formarea unei majorități în Parlament – Pentru Moldova, Pro-Moldova și Partidul Democrat. Ori dialogul cu, cel puțin cu Pro-Moldova și Pentru Moldova, care conține două elemente - unul Șor și altul Plahotniuc - poate fi purtat printr-o mediere cu oligarhii care se află peste hotare.

Pentru a menține o relație funcțională, politicienii din Moldova, de ce nu socialiștii, trebuie să discute cu cei care se află în Cipru sau Israel. Contacte sunt cu siguranță. Anumite coordonări se fac, dar de vorbit despre o mașinațiune, sau conspirații, nu cred că este cazul acum.

Ultimul sondaj BOP a arătat o scădere mare a PSRM și o urcare mare a PAS-ului. Mai mult, există concurență serioasă pe stânga pentru Socialiști din partea Partidului Șor și Partidului Nostru. Ar putea explica acest lucru răzgândirea PSRM în ceea ce privește alegerile parlamentare anticipate?

Pentru moment, socialiștii se află pe locul doi în sondaje. Unele sondaje arată o descreștere mai mare sau mai mică. De exemplu, în cazul sondajului BOP, aș reproșa faptul că nu împărtășesc întru totul această imagine politică pentru că BOP-ul nu îl ia în calcul pe Usatîi. Noi cu toții înțelegem că, în cazul unor alegeri, Usatîi va trece pragul parlamentar. Și în condițiile în care socialiștii stau prost în sondajul BOP-ului, nu este clar de unde vor lua voturi. Și mai mult, socialiștii nu prea pot să scadă pentru că au și ei o limită de cădere.

Un partid nu poate să se prăbușească în asemenea hal pentru că nu există motive pentru așa ceva. Cum socialiștii sunt forța dominantă pe stânga, nu este clar de unde va lua voturi Usatîi care joacă și pe dreapta și pe stânga. BOP-ul nu cred că oferă o imagine clară și credibilă a imaginii politice pentru moment, dar putem accepta, urmărind toate sondajele, că s-a produs o anumită descreștere și PSRM se află pe locul doi, după PAS, în preferințele alegătorilor.

Evident, această situație îi pune pe gânduri și îi oprește din această mișcare pe care au avut-o spre anticipate. Răzgândirea are la bază niște explicații raționale și calcule politice. În mediul nostru al experților, toată lumea împărtășește ideea că socialiștii de pe locul întâi au trecut pe locul doi.

Moscova joacă la două capete

Există voci exprimate public care spun că Igor Dodon nu ar mai fi dorit la cârma PSRM de către Moscova. Întrebarea este, există lideri în PSRM care l-ar putea înlocui ca anvergură pe acesta la cârma formațiunii? Dacă da, cine ar putea emite pretenții la această funcție?

Mergând pe această ipoteză că la Moscova nu toată lumea este încântată de poziția pe stânga a domnului Dodon, aici aș face o remarcă. Totuși, nu cred că Moscova dorește înlăturarea definitivă a domnului Dodon. Cred că Moscova, în condițiile actuale, dorește creșterea unor forțe politice paralele în Republica Moldova. Apropo, acest lucru îl observăm astăzi pe scena noastră în „războiului vaccinurilor” și asupra crizei economice. Deci, putem admite că forțele politice care vor acum alegeri anticipate, cu excepția PAS-ului, și vor să intre în Parlament - Partidul Nostru și Congresul Civic - sunt cumva purtătorii stindardelor prorusești și aspiră la rolul de cel puțin co-lider a mișcării pro-ruse. Ei vor să-l marginalizeze pe Dodon pe scena politică internă. Rusia promovează, probabil, aceste proiecte politice.

Congresul Civic condus de Mark Tcaciuk, are el vreo șansă să treacă de pragul de 6% sau ar putea intra într-o combinație politică de genul unui bloc cu Renato Usatîi ca să ajungă în Parlament?

Congresul Civic este transparent în propriile intenții și trebuie crezut pe cuvânt. Pentru moment, Congresul Civic nu are nicio șansă să treacă pragul. Tocmai din această poziție, ei strigă, sus și tare, ideea protestelor populare. Deoarece numai prin tulburarea apelor pot reuși.

Prin crearea unei situații de instabilitate prin punerea la punct a Parlamentului și a lui Igor Dodon - pentru că încrâncenarea lor nu merge în egală măsură înspre Președinție și Parlament, deoarece se simte o ură pentru PSRM, dar nu sunt nici adepții Maiei Sandu, ceea ce îi poziționează pe stânga – ei speră că vor putea să atragă electoratul de partea lor.

Se încearcă acreditarea ideii de către cercurile socialiste și media afiliate lor că Maia Sandu ar fi un nou Plahotniuc care nu respectă Constituția. De unde această idee?

Ea pornește de la anumite reacții ale doamnei Sandu care se comportă destul de autoritar și nu ia în calcul interesele altor grupuri politice, sub un pretext poate valabil pentru dreapta, dar care nu este deloc democratic. Pretextul este că o parte din societatea moldovenească este profund coruptă, viciată și trebuie să fie înlăturată politic. Este vorba de un anumit rasism politic care împarte societatea în „oameni buni”, cu drept de a ocupa locuri și de a face carieră politică, și „oameni răi”, care trebuie să dispară de pe scena politică. De altfel, comparația cu Plahotniuc nu rezistă, deoarece domnul Plahotniuc nu avea asemenea apucături. El era altfel și era mult mai inclusiv din punctul acesta de vedere și elementul-cheie la el era, desigur, banul. Cine accepta puterea banului, intra în joc și juca, cine nu, ieșea din scenă. În cazul Maiei Sandu, viziunea sa politică are altă sorginte și din punctul meu de vedere, este mai restrictivă și dacă va fi împinsă mai departe, va deveni chiar periculoasă.

În ceea ce privește oligarhia în Republica Moldova, în general, chiar dacă domnul Plahotniuc a fost eliminat, exista o anumită acceptabilitate. Ca și în România și Ucraina, oamenii cu bani erau priviți cu o oarecare admirație și erau acceptați.

În cazul doamnei Sandu, această ură față de o anumită parte a societății este constantă, este ireconciliabilă, intransigentă și dacă va fi împinsă mai departe, va crea probleme politice foarte mari. Există o așteptare din partea unor cercuri că ea va fi domolită, în urma unor procese de discuții.

Aceasta este explicația incapacității Maiei Sandu de a intra în dialog cu celelalte forțe politice. Nu pentru că ea dorește anticipate de dragul anticipatelor, ci pentru că o colaborare cu forțe politice corupte produce o descalificare politică totală, iar pentru ea aceasta este asemănător cu moartea. Această frică de „contactul vinovat”, de „mușcătura de măr„ dacă vreți, face ca Maia Sandu să nu intre într-un proces care este firesc pentru politică – discuția, negocierea și rezolvarea prin consens sau compromis a problemelor politice. Din această cauză, reținerea dată este periculoasă, dar o putem cumva înțelege, deoarece este inspirată de motive ideologice. Sperăm ca ea să fie depășită și nu se va agrava.

Turnurile Moscovei și tabla de șah numită Republica Moldova

Când negocierile tripartite dintre UE-SUA-Rusia l-au determinat în iunie 2019 pe Plahotniuc să renunțe la putere, Igor Dodon a salutat această intervenție. Acum, când UE și SUA sunt de părere că alegerile anticipate ar putea fi soluția, Dodon lansează atacuri vehemente și le cere să nu se amestece în politica internă a R. Moldova. Ce s-a întâmplat între timp?

Nu am auzit declarații ale Washintonului, Moscovei și ale UE cu privire la necesitatea anticipatelor. Poziția UE, pe care cel mai adesea o exprimă ambasadorul Peter Michalko, este una mai mult sau mai puțin univocă, ea este favorabilă Maiei Sandu și înclină spre alegeri anticipate. Asta fără ca să știm, de exemplu, poziția Germaniei, una care ar putea fi subsumată poziției UE sau poate fi una distinctă. Se aud voci, că la Berlin sunt și alte puncte de vedere. Și este normal să fie așa, deoarece vorbim despre respectarea principiilor statului de drept, ori Maia Sandu a încălcat în mod clar aici Constituția și aici este o discuție, deoarece unii spun că atât timp cât nu este pedeapsă, nu există nici încălcare. Pedeapsa ar fi oricum una prea dificilă din punct de vedere procedural.

Poziția americană nu este deloc clară. Declarațiile recente ale domnului ambasador Dereck Hogan nu sunt clare. Articolul ambasadorului american sub nicio formă nu relevă ideea anticipatelor. Și nici măcar numele Maiei Sandu nu este pomenit, deci este una mult mai echivocă.

De exemplu, Partidul Democrat a declarat că acceptă crearea unei majorități parlamentare și crearea unui guvern, respectându-se „liniile roșii”. Este același punct de vedere ca al lui Hogan. Din declarațiile ambasadorul american ar putea reieși că se dorește formarea unui guvern majoritar. Poziția americană este exprimată cu mai multă finețe și trebuie să fie decriptată. Cumva nu poate fi interpretată într-un mod univoc.

Poziția rușilor este diferită. Despre ei putem afirmă că există poziția „celor două turnuri” și anume unul care îl susține pe Igor Dodon și turnul acela nu pledează pentru anticipate și există celălalt turn care susține forțe politice prorusești paralele despre care am vorbit - Mark Tcaciuk și Renato Usatîi.

Această ultimă abordare ar putea încuraja anticipatele, dar ea nu este dominantă pentru moment. De asta spun că, din punct de vedere geopolitic al factorului extern, nu există o unanimitate asupra alegerilor anticipate, ceea ce face pozițiile socialiștilor să fie mai solide și creează șanse serioase ca cealaltă soluție a creării unui guvern să fie susținută atât în interior, cât și în afară. 

Vă mulțumim!

Mădălin Necșuțu