Cei aproape 200 de copii aflaţi la odihnă în tabăra „Alunelul„ de lângă satul Bardar, raionul Ialoveni, sunt condamnaţi să îndure sete. Singura sursă de apă la care au acces aceşti copiii este cea de la fântâna arteziană, care de fapt este apă sulfuroasă (burcută), cu un miros puternic de ou clocit.

În timp ce o foaie de odihnă la tabăra „Alunelul”, pentru o perioadă de zece zile, costă  aproape 1600 de lei, iar Primăria Chişinău a anunţat cu fast că a alocat 21 de milioane de lei pentru odihna copiilor în tabere, administraţia de la „Alunelul” nu s-a grăbit să aducă acolo o cisternă cu apă potabilă.
Singura salvare a copiilor sunt părinţii, care le aduc cu regularitate apă îmbuteliată. Însă acei copii ai căror părinţi nu au posibilitate să-i viziteze, îndură calvarul setei.

Din cauza concentraţiei ridicate de sulf, ce le dă un gust neplăcut, apele sulfuroase nu pot fi folosite ca apă de masă, ci doar ca medicinală. Chiar dacă are proprietăţi curative, tratamentul cu apa sulfuroasă poate fi aplicat doar de medic,iar în unele cazuri prezintă riscuri, în special la copii. Apele sulfuroase au un gust amar-astringent şi un miros specific puternic. Potrivit studiilor, fiind administrate intern, în doze mici, de 50 - 100 ml pe zi, au efecte laxative, diuretice şi sudorifice. Dacă sunt administrate în doze mai mari (100 – 300 ml) pot genera efect purgativ.

Mai mult decât atât, deasupra taberei pluteşte un miros de veceu, pe timp de noapte copiii fiind nevoiţi să-şi facă nevoile în spatele căsuţelor, deoarece le este frică să meargă la buda amplasată în pădure, la vreo 20 de metri distanță de tabără.

În plus, tabăra este foarte aglomerată, într-o încăpere de 10 metri patraţi fiind cazaţi opt copii. Ca să ajungă la paturile lor, unii trebuie să păşească peste colegi, iar cei de la margine trebuie să fie deranjaţi permanent, pe timp de noapte fiind chiar şi călcaţi.

Administraţia taberei a emis un regulament, prin care interzice părinţilor accesul pe teritoriul taberei.