Directoarea Centrului de Investigații Jurnalistice din Moldova (CIJM), Cornelia Cozonac, a vorbit deschis într-un interviu acordat pentru buletinul de politică externă al FES/APE despre problemele cu care se confruntă astăzi presa din Moldova. Ea a explicat cât de important este ca presa de investigație să rămână puternică și vigilentă ca una dintre condițiile primordiale ale unei societăți libere și democratice. Cornelia Cozonac a explicat și de ce este important ca și presa care împărtășește valorile guvernării să rămâne verticală și să sancționeze, atunci când este cazul, anumite derapaje inerente oricărui act de guvernare. Despre toate acestea și multe altele aflați în rândurile care urmează:

- Cum vedeți astăzi starea mass-mediei din Republica Moldova? Este mai multă libertate de exprimare sau nu, comparativ cu perioada guvernărilor precedente?

- În general, acum este mai multă libertate de exprimare, comparativ cu perioada guvernărilor anterioare dirijate anterior de Vladimir Plahotniuc sau de Vladimir Voronin. Deși eu, ca jurnalistă, și echipa noastră a Centrului de Investigații Jurnalistice am avut tot timpul libertate. De 20 de ani de când există Centrul de Investigații Jurnalistice, am putut face investigații jurnalistice și le-am putut publica. Chiar dacă se întâmpla asta atunci când încă nu aveam portalurile web. Chiar și așa găseam cel puțin un ziar dispus să publice investigațiile noastre. Experiența în acest sens a fost foarte bună, deoarece mai multe ziare independente centrale și regionale publicau investigațiile noastre. Cu alte cuvinte, noi am putut lucra continuu, am putut face jurnalism de investigație și am putut scrie pe orice temă.

În trecut însă era mai greu să accesezi informația de interes public și existau mai multe riscuri. Îmi amintesc când colegii mei făceau investigații despre firmele de pază ale lui Plahotniuc, chiar aveam un pic de frică. Cei de la firmele acelea de pază privată aveau aparatură de verificare, de ascultare sau puteau interveni. Existau riscuri pentru noi, dar nu ni s-a întâmplat nimic nici atunci.

Sigur că guvernarea de acum este mult mai deschisă și nu ai frica pe care o aveai anterior, deși și acum se întâmplă lucruri ciudate. De exemplu, închiderea masivă a mai multor televiziuni ridică semne de întrebare. Noi înțelegem că e vorba de finanțări dubioase care au legătură cu oligarhul fugar Ilan Șor și grupări criminale, dar autoritățile iau totuși măsuri într-un mod netransparent. Nouă, mediei și societății, nu ne sunt prezentate argumente suficiente în baza cărora să putem aprecia dacă autoritățile au acționat cu bună credință și nu este vorba de o “curățare” a mediei incomode.

Prin aceste măsuri există riscul creării unui precedent periculos, iar dacă se schimbă guvernarea, aceste instrumente vor acționa împotriva presei independente. Deocamdată, avem mai multe semne de întrebare decât răspunsuri la ceea ce se întâmplă în raport cu media care au fost închise.

Între rațiuni de securitate națională și cenzură

- Suspendarea licențelor de funcționare pentru televiziunile patronate direct sau prin interpuși au împărțit părerile în Moldova. O parte a societății vede acest lucru ca pe un act de cenzură, în timp ce alta consideră că rațiunile de securitate trebuie să primeze când vine vorba de închiderea televiziunilor unor oligarhi fugari în conexiune cu Kremlinul. Cum vedeți lucrurile?

- Dacă m-ați întreba pe mine ca cetățean, eu pot să zic că da, aceste televiziuni sau o parte din aceste televiziuni trebuiau închise. Dar, ca jurnalist de investigație, vreau mai multe detalii. Vreau să văd detalii foarte concrete - dacă s-au stabilit careva legături cu finanțarea sau finanțări care vin din afară sau de altundeva.

După închiderea acestor posturi, noi, comunitatea media, am cam tăcut. Am avut o declarație împreună cu alte organizații neguvernamentale, inițiată de Centrul pentru Jurnalism Independent.

Și au mai existat alte câteva declarații de când s-au tot închis televiziuni, iar autorității nu au răspuns. Declarațiile media erau destul de argumentate și cereau mai multe detalii care au stat la motivarea retragerii sau suspendării licențelor. Am văzut că au apărut niște comitete care au luat decizii peste noapte și lucrul acesta la fel nu este transparent. Deciziile respective nu sunt transparente. Instrumentele cu care operează nu sunt transparente și acest lucru ridică semne de întrebare și ele vor fi ca o pată mare pe imaginea actualei guvernării, pentru că ea decide.

Noi înțelegem că trebuie să existe securitate, că există niște provocări și riscuri mari în contextul războiului, dar și al finanțărilor dubioase din afara țării ale anumitor grupuri politice. Pentru Moldova nu trebuie finanțări foarte mari ca să corupă chiar oameni care fac parte din actuala guvernare. Și este bine ca autoritățile și serviciile speciale să fie vigilente, dar totuși, în raport cu mass media trebuie să existe mult mai multă transparență și decizii foarte bine argumentate. Nu poți închide sau retrage licența unei televiziuni pur și simplu.

Influența oligarhilor fugari în media rămâne puternică

- Cât de influente credeți că mai sunt astăzi media afiliate oligarhilor fugari? Ne referim în special la Ilan Șor și Vlad Plahotniuc.

- Eu cred că da, mai sunt influente. Iar acești oligarhi vor continua să pompeze bani pentru media, deoarece ei au nevoie de promovare. Ei urmăresc să răstoarne guvernarea, să vină la putere, dar ei au și alte metode. Eu văd că aceste metode alternative funcționează foarte bine și cred că autoritățile actuale ar trebui să învețe din acest lucru sau cel puțin să poată să le depisteze.

Acum, aceste grupări politice lucrează de la om la om. Și eu am văzut foarte mulți oameni convinși că acel candidat pe care îl propune Ilan Șor, tocmai acela este cel pe care trebuie să-l aleagă. Am văzut aceste lucru în U.T.A. Găgăuzia, la Orhei. Sunt propulsați niște candidați care nu sunt cunoscuți și ei sunt votați. Rețelele acestea care funcționează de la om la om lucrează foarte bine, lucrează intens și pentru foarte mulți cetățeni sunt credibile. Oamenii simpli se informează despre viața politică și socială de la aceste rețele care lucrează pentru astfel de personaje.

Investigații incomode, dar necesare

- Ați scris o investigație foarte interesantă despre integritatea președintelui Comisiei Pre-vetting Herman von Hebel. Lucrurile relatate de Dvs nu au fost negate de acesta. Cu toate acestea, ați fost ținta mai multor atacuri, inclusiv din partea jurnaliștilor. Ce ne-ați putea spune despre acest episod?

- Noi ne facem muncă așa cum neam făcut-o tot timpul. Dacă sunt subiecte de interes public sporit le dăm prioritate și lucrăm. Așa am lucrat și când erau la putere Plahotniuc sau Voronin. Acum am rămas surprinși să constatăm că s-a derulat un atac foarte puternic și multilateral. Bănuiesc că a fost coordonat, pentru că am fost atacați pe linie profesională. Declarațiile demnitarilor au fost precum că este o investigație la comandă, că ei știu cine stă în spatele ei, că de ce tocmai acum, că este scrisă cu un anumit scop etc. Chiar și colegii de breaslă ne-au atacat pe linie profesională.

Investigația a fost una obișnuită, în sensul în care lucrăm în mod uzual. Cineva ne-a sugerat că există materiale deschise controversate despre Herman von Hebel, președintele Comisiei de PreVeeting. Am pornit de la niște materiale din presa olandeză, am luat niște materiale de la New York Times și The Guardian, toate sunt surse deschise.

Era vorba de un raport de audit de pe când Herman von Hebel era președinte al Secretariatului Curții de Justiție de la Haga. El a derulat o reformă acolo, a concediat mai multe persoane, care ulterior au fost restabilite în funcție, constatându-se mai multe ilegalități. Toate aceste date erau prezentate într-un raport de audit. Au existat atunci împotriva lui Hebel mai multe critici, chiar din partea judecătorilor de la Curtea de la Haga.

Noi toate aceste informații leam găsit, le-am tradus și le-am documentat suplimentar. Am dat link-uri cu trimitere la toate acele materiale, așadar, nu era absolut nimic neverificat. Am făcut și un fact-checking, expediind o solicitare la Curtea de Apel din Olanda, potrivit informațiilor căreia, Herman von Hebel activa la ei.

De fapt, o problemă era că nu găseam CV-ul detaliat al lui von Hebel și anume de când el lucrează în Comisia de Pre-Vetting. Nu am găsit acest document. A trebuit să îl solicităm de la Parlament. Și l-am obținut neoficial, deoarece era de negăsit ca informație publică. Din acel CV am văzut că este judecător la o Curte de Apel din Olanda, făcând solicitare de confirmare. Ni s-a confirmat că el și în prezent este judecător acolo. De fapt, această situația este una conflictuală, că el nu ar trebui să dețină o altă funcție publică în perioada în care activează în cadrul Comisiei Pre-Vetting. Mai târziu, von Hebel a recunoscut că a lucrat acolo cinci zile. Chiar și așa, aceasta este o încălcare a legislației noastre și nu știu de ce lucrul acesta a fost trecut cu vederea.

Din discuția cu Olesea Stamate, care a fost președintă a Comisiei Juridice pentru Numiri și Imunități, s-a văzut clar că actuala guvernare este nemulțumită de activitatea lui von Hebel. Nemulțumită este puțin spus. Chiar Olesea Stamate a zis, în discuția pe care am avut-o, că „abia așteptăm mai repede să scăpăm de el.” Acest lucru, care nu este cunoscut public, scoate la suprafață anumite probleme legate de Comisia Pre-Vetting și de unii membri ai acesteia.

Eu înțeleg că astfel de șefi de comisie au fost numiți de partenerii de dezvoltare și autoritățile noastre nu pot să zice nimic. Am înțeles că autoritățile noastre nu au avut curajul să spună partenerilor noștri de dezvoltare că acest candidat nu întrunește toate criteriile de integritate sau cel puțin are o problemă. Adevărul însă este că nimeni nu a verificat acest aspect. Olesea Stamate mi-a spus că ei ar fi primit niște informații despre Herman von Hebel, dar că a fost prea târziu.

Presa și afilierea politică involuntară sau pecuniară

- Cât de important este ca presa de investigație să stea cu ochii pe toți actorii din spectrul politic și să-și păstreze profesionalismul chiar și asupra acelor lideri care lucrează pentru aceleași valori în care cred și jurnaliștii?

- Prin esența ei, presa trebuie să fie în opoziție cu guvernarea. Așadar, trebuie să monitorizeze ce fac toți actorii publici, cum sunt gestionate treburile publice, banii publici, cât de integri sunt cei care au venit în funcții publice. Asta este menirea presei.

Sigur, noi împărtășim aceleași valori promovate de actuala guvernare precum integrarea europeană și lupta cu corupția, dar asta nu înseamnă că noi trebuie să ne culcăm pe urechea cealaltă și să fim apatici sau înregimentați politic, adică să scriem ce vrea guvernarea și atât. Presa trebuie să monitorizeze ce fac politicienii pentru a nu-i lăsa să alunece în scheme de corupție, deoarece societatea noastră este afectată de corupție și nu putem să credem că imediat ce s-a schimbat guvernarea, au venit incorpore doar politicieni foarte onești.

Oricum, vor exista persoane care vor fi tentate să preia schemele de corupție și eu deja aud mai multe informații despre anumite scheme de corupție care se perpetuează. De exemplu, unii foști șefi de instituții publice ne ziceau că înainte să vină ei, de exemplu, se adunau vreo 60.000 de euro lunar de la diferite structuri mai mici către conducerea de vârf a instituției respective. Persoana care a deținut o funcție în instituția respectivă spunea că acum, probabil, la fel se adună suma respectivă, doar că ea se duce undeva mai jos, pentru că la nivelul de sus nu se accepta așa ceva.

Așadar, anumite scheme de corupție probabil că încă mai funcționează. Astfel tentațiile ca să cazi în plasa acestora care fac schemele de corupție, bănuiesc că sunt mari. În concluzie, eu cred că și reprezentanți ai actualei putere pot să alunece spre schemele respective.

De aceea este important ca jurnaliștii de investigație să fie vigilenți și să documenteze. Apoi să găsească surse, inclusiv din interior. Apropo, șefa Procuraturii Anticorupție, Veronica Dragalin, ne vorbea la un club de presă și despre faptul că la vamă încă funcționau niște scheme de corupție, cu ramificații inclusiv la nivel de procurori, care ar fi fost stabilite anterior.

Procurorii recunosc că există schemele astea. Dacă o recunosc procurorii, înseamnă că schemele respective funcționează. Și jurnaliștii ar putea ajuta la deconspirarea schemelor respective sau ale altor care pot fi puse la cale. De aceea, trebuie să continuăm ca jurnaliști să lucrăm constant. Și deja trebuie să fim atenți la ce se întâmplă în mandatul actualei puteri.

- Care sunt problemele majore cu care se confruntă astăzi presa de investigație din Republica Moldova? Există poate presiuni sau autocenzură din partea media să relateze despre anumite aspecte ale guvernării tocmai pentru a nu periclita drumul european al Moldovei în niciun fel? Simțiți că există o astfel de tendință?

- Da, eu cred că da. Din monitorizările mele, pot să zic că există un grup de instituții media care încearcă să susțină guvernarea. Bănuiesc că ar avea și proiecte pentru a susține actuala guvernare. Nu am informații foarte concrete în acest sens, dar după cum acționează anumite instituții media, eu cred că ele încearcă, prin politica lor editorială, să susțină această guvernare, fără ca să o critice sau fără ca să asigure un echilibru informațional corect, cu surse critice. Tocmai pentru ca să nu dea, probabil, apă la moara celor care vor să schimbe guvernarea și care pompează bani în acest scop. Noi știm că vin bani din Rusia, vin bani din scheme de corupție, cu scopul de a afecta cumva această guvernare.

Am observat că există un grup de media care se consideră independente, dar care nu prea critică guvernarea. Sau ar exista niște teme tabu față de guvernare. Dar acest lucru este la fel de periculos. Asta se întâmpla cândva în mai multe țări post-sovietice. De exemplu, în Kazahstan, atunci când era Nursultan Nazarbaiev la conducerea țării, jurnaliștii spuneau că sunt liberi atât timp cât nu criticau guvernarea. Așadar, nu puteau scrie nimic despre conducerea de vârf a țării, chiar dacă guvernarea locală putea fi criticată.

Un alt exemplu este Georgia, acolo unde guvernarea le-a oferit contracte generoase de publicitate. Potrivit monitorizărilor realizate de ONG-uri, presa de limba georgiană făcea foarte multă propagandă și dezinformare din partea Federației Ruse.

Așadar, există niște metode și instrumente de corupere a presei sau de o face loială - anume banii. Ne referim la publicitate, proiecte care sunt direcționate spre anumite media și în felul acesta guvernarea câștigă loialitatea presei. În așa fel, presa evită anumite tematici. De exemplu, revin la investigația cu Herman von Hebel. În primele zile după publicare, nicio structură media independentă din Moldova nu a preluat subiectul respectiv. Abia când s-au pornit discuții pe această temă în Parlament, când s-a discutat pe rețelele de socializare, anumite media au început să publice materiale legate de acea investigație. Am văzut atunci cum o parte din media a așteptat să vadă ce se va întâmpla și nu a abordat subiectul respectiv, deși era unul de interes public sporit. Dar pentru că investigația afecta cumva această reformă a justiției pe care o derulează guvernarea, anumite media au ezitat să publice subiectul respectiv.