Ștefan Gligor, liderul Partidului Schimbării, care face parte din Blocul politic “Împreună”, a vorbit într-un interviu pentru Buletinul de politică externă realizat de APE/FES Moldova, despre cum vede rezolvarea crizei energetice create de Rusia în Transnistria. Am discutat despre eficiența măsurilor luate de actuala guvernare în vederea pregătirilor pentru sezonul rece, dar și despre condiționalitățile pe care Chișinău le-ar fi putut impune Tiraspolului. Despre jocul regimului transnistrean și mutările Chișinăului, vă invităm să citiți integral discuția cu liderul Partidului Schimbării: 

Cum vedeți Dvs. gestionarea de către autoritățile de la Chișinău a situației legate de livrările de gaze pentru regiunea transnistreană?

Eu cred că această problemă are două compartimente. Și anume compartimentul gazelor, mai precis asigurarea Republicii Moldova cu volumele de gaze necesare naturale. Acesta este capitolul mare care a avut și o lecție de învățat din trecut, de pe vremea când ministru al infrastructurii și dezvoltării regionale era Andrei Spânu.

Din păcate, în anul 2024, nu am învățat lecția din trecut. Companiile din Republica Moldova, în special Energocom și Moldovagaz, nu au cumpărat gazele necesare din timp pentru sezonul de încălzire 2024-2025, iar acest lucru a dus la o scumpire de 3,74 de lei la metru cub de gaz ceea ce a sărăcit populația noastră cu peste 80 de milioane de euro. Aceasta a fost prima eroare și cel mai mare eșec în asigurarea securității energetice a Republicii Moldova.

Dacă am fi cumpărat aceste gaze în februarie 2024, atunci când cotațiile erau 22, 24, 28 de euro per megawatt și nu cu 42 sau 56 de euro pe megawatt oră, acest fapt ne-ar fi permis să ieftinim, de fapt, gazele care sunt componentă din capitolul 2 al securității energetice, respectiv energia electrică.

Soluții și scenarii

Ce s-a făcut greșit din perspectiva Dvs. de către autorități?

Noi cogenerăm 30-40% din energia necesară prin CET-uri, iar costul gazelor este parte componenta a energiei electrice. Dacă gazele naturale erau 10-12 lei în factură, dar nu la circa 17 lei, atunci costul final al produsului final pentru consumatori nu era de 4,10 de lei/kWh, ci era semnificativ mai mic.

Dacă guvernul ar avea viziune și abordare sistemică, ar fi închiriat sau cumpărat din timp câteva turbine de gaz mobile. Acestea se găsesc pe piața internațională în multiple opțiuni. Există turbine de 30 șu de 50 de megawați. Puteau fi încărcate aceste turbine în 5 -7 tiruri, apoi aduse și montate pe o platformă pregătită de beton.

De exemplu, sursa energetică trei, care până la urmă nu a mai fost construită, ce presupune o capacitate de producție de 55 de megawați prin arderea gazelor interne cu ajutorul unor motoare ale gazelor interne, trebuia să fie creată pe teritoriul CET 1.

Dacă știam deja cu circa doi ani înainte că din 1 ianuarie 2025 Ucraina nu ne va mai permite tranzitul gazelor spre Transnistria, ca să fie produsă acea energie electrică la circa 67 de dolari per megawatt, de ce Guvernul Republicii Moldova nu a anticipat această criză și nu a asigurat sporirea capacităților de producție?

Acestea sunt cele două capitole premergătoare acestei crize fără precedent. Noi nu am plătit niciodată atât de scump pentru energia electrică ca în prezent. Statul subvenționează doar o parte din consumul real, până la 110 kilowatt, ceea ce duce din nou la sărăcirea populației cu probabil peste 100 de milioane de euro.

Pe acest fond, ajungem la situația creată în regiunea transnistreană. În legătură cu regiunea transnistreană, noi am avut o singură opțiune, iar Blocul „Împreună” a comunicat public în mai multe rânduri. Am spus simplu că economia malului drept își asigură necesitățile prin achiziția gazelor și energiei electrice de pe piața liberă, cu excepția cotei pe care noi o cogenerăm.

Malul stâng trebuie să facă același lucru. Crede cineva că pentru Combinatul Metalurgic sau Fabrica de Ciment, ambele de la Râbnița, acest șoc economic este o mare problemă? Ei au monetizat două miliarde de metri cubi de gaz anual de peste două decenii și a îmbogățit oligarhii ruși, oligarhii transnistreni de la Sheriff, dar și politicienii lor care țin cetățenii noștri în frig și frică, cu salarii mizerabile, și pe care îi fură de trei peste trei decenii.

Scheme netransparente pentru livrările de gaze

Ce trebuia să facă actuala guvernare în privința crizei energetice create de Rusia pentru regiunea transnistreană?

Guvernul Recean avea o singură obligație – cu demnitate și viziune, să trateze acest regim neconstituțional și ilegal de la Tiraspol, care își bate joc de drepturile omului și de normele elementare de decență.

Guvernul trebuia să se îngrijească și era obligat să se asigure de faptul că acest regim este tratat corespunzător și este pus în situația să accepte realitățile de piață. Astăzi reiese că șocul economic îl primește malul drept, iar malul stâng beneficiază în continuare de avantaje, prin prisma grijii și dedicației guvernului Republicii Moldova, de gazele rusești care sunt livrate prin cele mai obscure scheme din 1992.

Gazele sunt achitate de o companie oarecare din Dubai, iar proveniența banilor pe conturile acestei companii este neclară. Acest gaz este cumpărat prin cunoscuta companie ungară (MET Group) care face parte dintr-un mare holding european.

De asemenea, sursele mele din regiunea transnistreană îmi spun că consumul intern din aceste 3,1 milioane de metri cubi de gaze cumpărat în mod obscur, doar circa 1 - 1,2 milioane de metri cubi de gaze ar fi folosite pentru asigurarea necesităților persoanelor fizice și instituțiilor publice. Celelalte circa două milioane de metri cubi de gaze care vin zilnic în regiune ar fi folosite de industria locală, inclusiv pentru producerea energiei electrice care este livrată în sistem în beneficiul unor companii offshore. Ulterior această energie electrică este monetizată de aceste companii terțe unui consumator final care se pretinde a fi consumatorul din Republica Moldova.

Eu mi-aș dori mult mai multă claritate pentru că 3,2 milioane de metri cubi pe zi este o cantitate suficientă pentru funcționarea a toată economia transnistreană. Din moment ce Combinatul Metalurgic de la Râbnița (MMZ) nu și-a pornit încă topitoria, întrebarea este ce se face cu acest gaz. Nici nu aștept vreun răspuns la această întrebare de la Guvernul Recean.

Pârghii de influență

Este acum momentul oportun că autoritățile de la Chișinău să pună mai multe condiționalități pentru regimul separatist de acolo? Dispune de mai multe pârghii? Are el măsuri prin care ar putea impune mai multe condiționalități?

Noi avem în acest moment toate pârghiile posibile. Dacă Republica Moldova nu permite tranzitul acestui gaz pe teritoriul său în direcția regiunii transnistrene, ultima nu va avea gaz sau energie electrică.

Noi avem controlul absolut asupra acestei regiuni, doar că nu avem curaj, demnitate și viziune. Avem politicieni care preferă ca sub paravanul păcii și securității să ne povestească despre importanța salvării cetățeanului din stânga Nistrului care trebuia și putea fi salvat cu banii UE, bani pe care UE ni i-a oferit cu mare înțelepciune și mărinimie. Doar că Guvernul a preferat să meargă, împreună cu PAS, pe o istorie trecută cu tăcere de către președinta Maia Sandu, care este o minciună gogonată pentru a asigura pretinsa pace și securitate.

Eu nu cred nimic din această istorie. Am avut banii europeni și am fost informați public de premierul Recean și purtătorul său de cuvânt, dar și de ceilalți oficiali care au făcut o mare campanie de PR. Ei au spus că UE iată în sfârșit a salvat Transnistria, și nu Federația Rusă. Dar, am ajuns să îl vedem pe Vadim Krasnoselski publicând comunicate laudative la adresa lui Vladimir Putin.

Toată această istorie nu este nimic altceva decât rezultatul comportamentului guvernului Republicii Moldova, care nu a avut curaj și disciplină să protejeze interesul național al Republicii Moldova, așa cum înțeleg eu și Blocul „Împreună” situația dată.

Dacă banii UE nu erau promiși și nu existau, această schemă de livrări de gaze prin Dubai mai putea fi justificată cumva? Chiar și fără banii UE, regimul din Transnistria a avut o soluție viabilă și unica corectă, de fapt. Acesta a putut cumpăra gaze, așa cum a cumpărat trei zile la rând, de pe bursă, cu ajutorul Moldovagaz, și să le livreze în stânga Nistrului prin introducerea unor tarife reale pe piață pentru industrie și cetățeni.

Cetățenii din stânga Nistrului evident trebuiau să beneficieze de un tarif mai mic, iar acest tarif trebuia subvenționat din bugetul Republicii Moldova. La fel cum sunt subvenționați, la factură, prin ajutor social, cetățenii de pe malul drept.

Viziuni diferite

Ce ați schimba Dvs. ca partid de opoziție în abordarea dosarului transnistrean în acest moment? Ce ar fi putut fi făcut mai bine?

Noi am fi optat pentru încetarea acestei scheme rușinoase de livrare a gazelor pe bani obscurii din Emiratele Arabe Unite. Am fi insistat în stânga Nistrului să accepte ajutorul UE și am fi insistat să fie introduse tarife noi la energia electrică și gazele naturale...

Ne-am fi gândit la asigurarea unui regim de protecție socială a cetățenilor din stânga Nistrului pentru a ameliora șocul economic și am fi fost alături de cetățenii noștri în situația acestei crize energetice atât de dificile. În același timp, regimul din stânga Nistrului, ca să beneficieze de aceste facilități din partea UE, fiind o asistență la factură, ar fi fost obligat să elibereze deținuții politici, să evacueze posturi de control interne pe frontieră administrativă.

Am fi impus Tiraspolul să facă pași concreți în vederea democratizării regiunii prin acces oferit pentru toată presa liberă din Republica Moldova, nu doar postul Moldova 1, care este acum pe poziția 47 în grilă. Noi ar fi trebuit să insistăm și pe aspectele ce țin de bunul-simț și comportamentul adecvat necesar din punct de vedere al strategiilor și politicilor de reintegrare.

Așadar, guvernul Republicii Moldova, s-a predat în fața regimul transnistrean. Acest lucru este ceea ce trebuie să înțeleagă cetățeanul din actuala situație.

Vă mulțumim!