Liderul Coaliției pentru Unitate și Bunăstare (CUB), Igor Munteanu, a vorbit a vorbit pentru buletinul de politică externă al FES/APE despre viziunea dânsului asupra libertății de exprimare și nivelul de profesionalism al media astăzi în Republica Moldova. Am discutat despre comunicarea instituțională, despre obiectivele politice ale Republicii Moldova și despre accesul echitabil în mass media al tuturor forțelor politice. Vă invităm să citiți în rândurile ce urmează despre cum se vede starea presei din Republica Moldova din perspectiva unui lider de partid pro-european din opoziția extraparlamentară:

= Domnule Munteanu, cum vedeți Dvs astăzi situația mass media din Republica Moldova? Există un grad de profesionalizare mai mare în rândul jurnaliștilor?

- În privința calificării jurnaliștilor nu m-aș apuca să dau verdicte. Dar cu siguranță atmosfera generală în privința presei și a mass-media electronice nu este extraordinară. Se poate vedea acest lucru chiar și în ultimul raport Freedom House. Asupra presei se exercită o presiune foarte mare.

De o parte, există această polarizare a presei conform preferințelor politice și geopolitice. Pe de altă parte, există o polarizare după accesarea surselor de finanțare pentru supraviețuire.

Prima formulă de polarizare implică prezența ori asocierea jurnaliștilor ca persoane cu un anumit grad de calificare profesională pe subiecte cultural asumate. Asta înseamnă că, de exemplu, anumite grupuri de jurnaliști de limbă rusă, cu siguranță, sunt mai incisivi contra inițiativelor de europenizare sau de procesul de aderare la Uniunea Europeană. Și invers, comunitățile de jurnaliști care vorbesc limba română și se simt oarecum parte dintr-un spațiu mai larg românesc, într-o măsură mai mare, împărtășesc obiectivul de a duce Republica Moldova într-un spațiu cultural și politic european.

A doua formă de polarizare ține de o chestiune banală și, în același timp, constantă pentru spațiul nostru din Republica Moldova - presa nu are bani. Presa, ca să supraviețuiască, trebuie să joace după regulile unei piețe economice extrem de fragmentate și fracturate. Pentru că economia nu funcționează, această piață a publicității online sau publicității care ajunge până la presa finală, este extrem de redusă. Din acest punct de vedere, banii care se iau pentru perpetuarea unor posturi de televiziune se iau din spațiul politic.

- Pe cine vizează astfel de practici?

- Asta vizează atât posturi de televiziune cu rezonanță, cum ar fi, de exemplu, Jurnal TV, TV8 și așa mai departe, cât și

grupurile care trăiesc din donațiile Federației Ruse. Pentru că finanțarea merge pe toate căile, pentru ca anumite state să-și mențină prezența soft power-ului, adică a puterii de persuasiune, prin mijloacele pe care le are la dispoziție.

În aceste condiții, să vorbești despre libertatea presei este, oarecum, cinic. Pentru că, pur și simplu, jurnaliștii nu prea au de ales. Jurnaliștii nu pot, de exemplu, să-și deschidă niște emisiuni de autor cum și-ar dori ei, sau cum le-ar dicta vocația sau convingerea. Pentru că trebuie să ia în considerație exact ce place comanditarilor.

Scădere ușoară în clasamentele mondiale ale libertății presei

- Republica Moldova s-a clasat pe locul 31 din 180 în Indicele mondial al Libertății Presei pentru 2024, cu trei poziții mai jos decât anul trecut. Care credeți că sunt cauzele acestei scăderi ușoare?

- Cauzele sunt la suprafață. Este vorba de interdicția pentru cele 12 posturi de televiziune care au fost suspendate, printr-o decizie a Comisiei Situații Excepționale. Aici sunt două chestiuni.

În primul rând, eu sunt surprins de faptul că Republica Moldova a căzut doar cu trei trepte. În condițiile în care tu, ca autoritate națională, guvern - pentru că este răspunderea Guvernului -, elimini un sfert sau chiar mai mult din toate posturile de televiziune care se retransmit sau sunt transmise pe teritoriul tău național, sigur nu este vorba de o cădere modică de trei trepte. Este o lovitură puternică pentru libertatea de expresie. Acum, ce fel de libertate de expresie difuzau aceste posturi de televiziune este o altă chestiune.

Dar, statistic vorbind sau politic vorbind, este vorba de scurtarea vieții unor posturi de televiziune care aveau în spatele lor niște colective de jurnaliști, aveau niște calcule economice și aveau un anumit auditoriu. Obiectiv vorbim.

A doua chestiune, sigur că a trezit întotdeauna foarte multă nemulțumire și consternare, și anume faptul că de suspendarea licențelor acestor televiziuni s-a ocupat o comisie ad-hoc, cu statut de “inchizitor public”, și nu agenția de stat care este prin lege organică mandatată să reglementeze piața audio-vizuală.

Aceste lucruri, cumulate cu extinderea utilizării terminologiei războiului hibrid, creează în Republica Moldova o a treia polarizare extrem de gravă, din punctul meu de vedere. Pentru că nu poți să obții o condiție de participare democratică și liberală până la un anumit nivel a cetățenilor în condițiile în care există permanent timorarea de a te alinia la unul dintre cele două grupuri: grupul care luptă contra unui război hibrid și grupul care desfășoară războiul hibrid.

Există o stare constantă de suspiciuni și de acuzații în spațiu public asupra modului în care orice fel de mesaj sau orice fel de campanie se pliază pe un anumit model politic de transmitere a unei anumite poziționări geopolitice. Moldova nu este într-o stare de liniște și pace. Este supusă, într-adevăr, unor atacuri fără precedent, iar vehemența cu care se utilizează instrumentele de răspuns nu pot fi considerate instrumente de pace.

Chiar și proiectul Patriot [Centrul pentru Comunicare Strategică și Combatere a Dezinformării -n.r] distorsionează piața existentă.

Închiderea televiziunilor cu propagandă rusă: cenzură sau act sanitar?

- Ce părere aveți despre mecanismul prin care au fost suspendate aceste licențe a mai multor posturi de televiziune, așa cum bine ați menționat? Este vorba despre această Agenție de Investiții. O vedeți ca pe o mișcare normală sau Consiliul Audiovizualului trebuia să se ocupe de această chestiune?

- Utilizarea acestei agenții pentru verificarea investițiilor strategice, nu știu exact denumirea ei, este o invenție para-legală, care nu are nimic în comun cu standardele statului de drept. Pentru că utilizarea ei poate justifica orice fel de intervenție a unui autorități care în acest moment se află la guvernare fără asigurarea oricărei forme de protecție juridică sau a dreptului la apărare a entităților care sunt supuse cenzurii.

Atacuri la adresa jurnaliștilor de investigație

- Cum ați privit Dvs episodul recent în care a fost implicată Cornelia Cozonac, directoarea Centrului pentru Investigații Jurnaliste și autoarea unei anchete jurnalistice despre integritatea președintelui Comisiei Pre-Vetting Herman von Hebel? Au fost multe reacții negative la adresa sa pentru că și-a făcut treaba de jurnalist de investigații.

- Din punctul meu de vedere, Cornelia Cozonac a fost supusă unui tratament total imoral, pentru că a implicat și resursele unui partid aflat la guvernare, dar și un anumit mediu de jurnaliști care lucrează politic, sunt angajați politic pentru grupul politic aflat la guvernare în acest moment.

Investigațiile jurnalistice au avut întotdeauna un rol extraordinar de important, pentru că publicul a dorit să obțină și alte răspunsuri decât cele oferite pe canalele oficiale. Atunci când doamna Cozonac a identificat niște breșe sau niște obscurități în CV-ul său, realitățile prin care a trecut Herman von Hebel, avea obligația să raporteze și să pună întrebări autorităților care l-au angajat. Acele autorități care au omis anumite lucruri să fie comunicate, să le comunice ori să le raporteze la recrutarea acestui expert.

Atunci când, de exemplu, comiți asemenea scăpări, atunci nenorocești întreg procesul. Faptul că astăzi, de exemplu, la o depărtare de o lună de zile, ajungem într-un alt scandal, legat de un alt membru a Comisiei Pre-Vetting, Tatiana Răducanu, cea care, concomitent, face parte și din Consiliului Suprem de Securitate și al Comitetului Consultativ Independent Anticorupție de la Președinție, vorbește despre faptul că omiterea cu bună știință a unor elemente care trebuie să trezească alerte nu creează spațiu pentru încrederea publicului în instituțiile care funcționează din bugetul de stat. Ele încep să rotească pe cerc, într-un cerc vicios al complicităților, al lucrurilor spuse pe jumătate și al neîncrederii în scopul colectiv și benefic pe care asemenea instituții, cum este Comisia PreVetting, ar trebui să le desfășoare.

Am avut dintotdeauna și am în continuare foarte mult respect pentru jurnaliștii de investigație care nu se apleacă sub putere, care nu își iau tainul din mâinile puterii politice și nu cruță niciun fel de defecte sau defecțiuni ale sistemului de integritate publică. Pentru că dacă nu s-ar întâmplă acest lucru, după asta noi am avea de plătit înzecit.

Suntem un stat timorat de experiențe și traume istorice, dar continuăm să le reproducem pentru că adeseori lipsește curajul pentru ca anumite categorii de persoane să-și exercite cu profesionalism obligațiile. Asta se referă atât la jurnalist, cât și la oamenii din organele statului de drept, organele de drept - procurori, judecători - nemaivorbind de serviciul de stat, serviciul public, care în acest moment este total frânt sub povara preferințelor politice ale unui singur partid în Republica Moldova.

Monopolizarea statului în interesele unui grup politic este o acțiune condamnată de prevederile constituționale. Din păcate, puțini oameni își dau seama că acest lucru îi privește direct și li se va cere socoteală.

Comunicare defectuoasă

- Cum vi se pare comunicarea cu presa actualului guvern și cât de transparente și comunicate sunt anumite decizii pe care le ia actuala guvernare de la Chișinău?

- Din primul an în care a ajuns la guvernare, PAS a făcut paradă.

Îmi aduc aminte că principala vină pe care și-o asumau anumiți miniștri sau purtătorii de cuvânt ai partidului de guvernare era că noi comunicăm slab. Și la fiecare întâlnire politică care se făcea pe holurile Parlamentului European sau Comisiei Europene, sau de la statele partenere se cerea ajutor pentru comunicare.

Dar din păcate, cantitatea nu a însemnat calitatea. În acest moment, este o armată întreagă de presă care este supusă doar dorinței actualului partid aflat la guvernare de a comunica doar despre realizările sale, fără a pune în discuție că anumite realizări ar fi putut fi făcute mai rapid, mai eficient, cu mai puține resurse și mai concentrate pe prioritățile cetățenilor. Discrepanțele dintre așteptările cetățenilor și politicile pe economie sau pe educație, sau pe sănătate, de exemplu, sunt uluitor de mari.

În acest moment, eu cred că actualul guvern are nevoie nu atât de mai multă comunicare, cât de mai multă comunicare onestă, pentru ca să mențină sau să construiască condițiile unei încrederi vital necesare pentru ca acest stat să nu se prăbușească.

Lucrurile sunt destul de grave, pentru că există o bulă mare a PAS cu această armata de persoane loiale și o populație care fierbe și la Chișinău și în alte regiuni, iar alertele cu privire la acest proces de fierbere au fost constatate de-a lungul ultimilor alegeri, începând cu alegerile pentru guvernator din mai 2023 în regiunea autonomă găgăuză. Acolo este o altă problemă - că oamenii sunt ușor manipulabili sau ușor de cumpărat, dar discrepanța dintre opțiunile lor de vot sau așteptările lor în raport cu o agendă națională și ceea ce se livrează este uimitor de mare.

Jocuri politice la media publice

- În calitate de lider al unui partid de opoziție extraparlamentară, cât de des sunteți invitat la televiziunea și radioul public? Considerați că reprezentanții partidelor de opoziție în Republica Moldova au acces suficient la mass-media publică?

- Cred că glumiți. În ultimele șase luni cred că am participat o singură dată la o emisiune și aceea a fost de zece minute. În privința emisiunilor de top, cum ar fi, de exemplu, „Bună seara” sau alte emisiuni care durează între o oră și o oră și jumătate, nu am avut luxul de a participa la asemenea emisiuni. Asta deși observ cu un anumit grad de invidie repetarea sau perpetuarea acelorași fețe care țin fără îndoială de partidul aflat al guvernului.

Este din păcate o practică vicioasă ca anumite partide să-și monopolizeze dreptul de a face liste de persoane recomandate sau recomandabile și altele care nu ar trebui să fie afișate în spațiu public.

Acest lucru, cu atât mai mult, denaturează procesele democratice la care asistăm și creează o mare discrepanță între realitățile transmise cetățenilor și, elementar, standardele unui stat pluralist, democratic, de la care ar trebui să înceapă toate alte tendințe, inclusiv aderarea și procesul de integrare europeană care este doar un efect al pluralismului democratic din Republica Moldova.

Este un efect al statului de drept și al dreptului nostru de a ne exprima o identitate europeană.

Atunci când, de exemplu, nu faci altceva decât să monopolizezi spațiul public, instrumentele de putere, crezând că ai dreptate în ultimă instanță, te poți trezi foarte ușor aruncat la coșul de gunoi al istoriei, pentru că opțiunile cetățenilor sunt mult mai dinamice, sunt mult mai exigente și așteaptă din partea guvernării o abordare mai umană.

Presa, puterea a patra în stat?

- Care sunt prerogativele de care ar trebui să se bucure presa din Republica Moldova pentru a deveni chiar și informal acea putere a patra în stat, care să ajute acest mecanism de checks and balances între puterile statele?

- Presa din Republica Moldova, ca să rămână în albia standardelor deontologice, trebuie să ceară tuturor persoanelor sau personajelor pe care le tratează sau le raportează, le promovează în spațiu public, adevărul pe care îl așteaptă cetățeanul. Mai precis, întrebări cu suficientă ascuțime pentru ca oamenii în poziții administrative, politice sau de oricare alt gen, să raporteze, să fie responsabili în fața cetățeanului pentru ceea ce fac și pentru ceea ce nu fac. Vedem însă că în raport cu persoanele din opoziția extraparlamentară, presa lansează uragane de acuzații, lăsând pe banca guvernanților persoane care ar trebui cu siguranță să răspundă pentru ceea ce au făcut, sau au comis.

Există foarte multe neclarități și întrebări de pus asupra modului în care se gestionează banii publici, în care se gestionează economia, ori sectoarele relevante, care țin de viață publică. Te întrebi, de fapt, ce școli au trecut acești jurnaliști, cui folosește o asemenea distorsionare a funcțiilor, a prerogativelor, cum ați menționat dumneavoastră. La ce servește în general o presă care adulează oamenii aflați în anumite poziții de putere în condițiile în care populația trece prin șocuri economice fără precedent?

Uitați-vă doar la datele BNSului, ca să vedeți câtă populație rămâne în zona de sărăcie extremă, care se extinde, apoi la plecările masive de populație în ultimii ani, care nu s-au limitat la numărul de persoane care de obicei plecau din țară, ci chiar au crescut.

Și la lipsa totală de credibilitate a inițiativelor economice, pentru că atunci când în Ucraina vecină, supusă războiului, au intrat 5.400 de proiecte investiționale în ultimii doi an, cu război, în Republica Moldova nu a intrat nici o companie străină în trei ani de guvernare.

Asta vorbește despre incompetența unor persoane care, cu foarte multă trufie, susțin că sunt miniștri, dar administrează doar interesele propriului salariu sau, probabil, administrează interesele unor grupuri căpușe, care, eu știu, folosesc actuală guvernare sau anumite ministere, ca să nu generalizăm, în scopul perpetuării sărăciei și a lipsei de profesionalism.

Vă mulțumim!