Vicepreședintele think tank-ului Experts for Security and Global Affairs (ESGA), Cătălin Done, a acordat un interviu pentru buletinul de politică externă al FES în care am discutat critic și constructiv despre raportarea forțelor pro-europene la parcursul european al Republicii Moldova. Am vorbit despre summitul recent Republica Moldova - UE de pe 4 iulie, dar și despre modul cum trebuie abordată campania electorală pentru alegerile parlamentare din 28 septembrie. Riscuri și amenințările la adresa Republicii Moldova au fost tratate și ele cu prioritate. Vă invităm să citiți interviul integral cu Cătălin Done în rândurile ce urmează: 

Cât de mult a fost un eveniment istoric și cât nu acest summit-ul Republica Moldova - UE de pe 4 iulie de la Chișinău? Unii au zis că a fost chiar un eveniment de PR politic care nu a avut o atât de multă încărcătură istorică? Cum l-ați văzut Dvs?

Și eu împărtășesc ideea că acest summit nu a fost unul istoric. Putem spune că un summit istoric a fost summitul Comunității Politice Europene desfășurat în 2023, la Chișinău. Nu însă și acesta, din mai multe motive. Primul motiv ar fi faptul că prezența liderilor europeni a fost una extrem de redusă, s-a limitat doar la președinta CE, Ursula von der Leyen, și la președintele Consiliului European, Antonio Costa. Mai mult decât atât, acest summit a fost o încercare a autorităților de la Chișinău, sau cel puțin așa s-a lăsat să se înțeleagă, de a arăta populației din Republica Moldova faptul că Uniunea Europeană rămâne ferm angajată în ceea ce privește sprijinirea Republicii Moldova pe parcursul european și în procesul de integrare europeană.

Dar cu toate acestea, m-aș fi așteptat la mult mai multe de la acest summit. De ce eu l-am perceput mai mult ca o formă de PR politic decât ca pe o întâlnire istorică între autoritățile de la Chișinău și liderii europeni este că aceștia nu au prezentat mare lucru din acordurile bilaterale. Și aici mă refer la faptul că au fost anunțate aceleași proiecte și aceleași măsuri de sprijin a Uniunii Europene care fuseseră anunțate și cu două luni în urmă.

A fost însă o dovadă clară că autoritățile europene, liderii europeni rămân fermi în sprijinirea Republicii Moldova. Dar cetățenilor trebuie să li se livreze lucruri palpabile, lucruri concrete. Li s-a vorbit despre roaming, despre faptul că cetățenii Republicii Moldova vor putea beneficia de serviciile roaming gratuite în Uniunea Europeană. Acest lucrul se întâmplă deja, fie că vorbim de cetățeni moldoveni care trăiesc în Uniunea Europeană și beneficiază de mobilitatea aceasta a telecomunicațiilor, fie că vorbim de companii. Am văzut recent la Chișinău o reclamă a unui operator de telefonie mobilă care deja oferea pachete promoționale de telecomunicații cu minute și internet în roaming incluse.

Cred că, de fapt, acest summit a fost, pe lângă parcursul european al Moldovei, o formă de sprijin pentru președinta Maia Sandu și pentru partidul PAS în marja alegerilor parlamentare ce urmează. Deoarece PAS are nevoie în momentul de față să arate populației, să arate votanților că este singurul partid politic care poate garanta o majoritate europeană. Sigur, lucrul acesta este destul de negativ și de dăunător pentru sănătatea democrației, dar cam asta a încercat să facă Maia Sandu, președinta de facto a PAS-ului și a guvernării pro-europene de la Chișinău. 

Cum vedeți reformele pe care Republica Moldova le-a făcut până acum din cele cerute de Bruxelles? Ce s-a făcut bine și ce nu și care anume sunt domeniile sensibile pe care Chișinăul nu a făcut pași convingători?

Este clar că această guvernare a reușit să creeze un cadru legislativ coerent față de ceea cu ce am fost obișnuiți până acum în Republica Moldova. Au fost făcuți pași extrem de mari în ceea ce privește lupta împotriva corupției. La fel și în ceea ce privește cadrul legislativ care să ofere predictibilitate, pentru că până la urmă despre asta este vorba atunci când vorbim de aderarea la Uniunea Europeană.

Au fost făcuți pași importanți în adoptarea acquis-ului comunitar în Republica Moldova, în transpunerea unei părți din legislație, dar sunt și câteva minusuri. Nu este suficient să lupți cu corupția, dar în același timp să politizezi o parte din instituțiile fundamentale ale statului. Impresia mea este că s-a încercat, din păcate, și acesta este un regres al Republicii Moldova, acapararea anumitor instituții, politizarea lor.

Și am să vă dau un exemplu care mie mi se pare extrem de grăitor. Este vorba de acel centru care luptă cu dezinformarea în Republica Moldova. Mi s-a părut foarte curios modul în care Parlamentul, într-un mod absolut netransparent și chiar puțin forțat nedemocratic, a trecut acel Centru care lupta împotriva dezinformării în subordinea președintelui Republicii Moldova.

Un alt exemplu cu care eu nu sunt neapărat de acord este faptul că Serviciul de Informații și Securitate (SIS) continuă cumva sub directa oblăduire a președintelui Republicii Moldova, chiar dacă Parlamentul exercită un anumit control asupra instituției. Așadar, vorbim în continuare de anumite aspecte care trebuie transparentizate.

Sectorul social este cel care suferă cel mai mult. Avem în continuare o lipsă de viziune din partea guvernării în ceea ce privește sectorul social, sectorul protecției sociale a muncii. Un lucru esențial este faptul că, iată, Republica Moldova a reușit să se rupă complet de dependența de hidrocarburile rusești și să se racordeze la sistemul energetic al Uniunii Europene. Dar cu toate acestea, avem aceste probleme în domeniile securității sociale, apărării, protecției mediului. Au fost făcuți pași, dar pași mărunți.

UE a deblocat 270 de milioane de euro pentru Republica Moldova din totalul din 1,9 miliarde de euro la primul summit din istorie organizat între cele două părți la Chișinău. Spre ce zone ar trebui să meargă acești bani ca să li se vadă un efect imediat, deoarece banii aceștia vin în prag de alegeri parlamentare?  

Cred că infrastructura critică ar trebui să fie principalul beneficiar al acestor fonduri. Aici mă refer în special la drumuri, la poduri, la rețelele de interconectivitate intra și interregională. Pentru că acesta este primul lucru pe care îl vede cetățeanul.

Dezvoltarea regională este extrem de importantă și cred că Republica Moldova ar trebui să învețe puțin din greșelile României. Pentru că România întotdeauna a stat extrem de prost la capitolul dezvoltare regională și avem în continuare pe teritoriul României unele dintre cele mai sărace regiuni ale Europei. Ori, în ideea în care Republica Moldova se pregătește să adere până cel târziu în 2030 la Uniunea Europeană, atunci dezvoltarea regională ar trebui să fie principalul punct pe agenda strategică a guvernului, indiferent de coloratura sa politică.

Cetățenii au nevoie de acces neîngrădit la infrastructurile statului, au nevoie de acces imediat și neîngrădit la tot ceea ce înseamnă servicii publice, la ceea ce înseamnă o viață de calitate. Și atunci mă gândesc că lucrul acesta ar trebui să fie principala preocupare a politicului de la Chișinău.  

Au fost comunicate eficient aceste beneficii obținute de către Moldova în urma acestui summit de pe 4 iulie, mă refer aici la aderarea Republicii Moldova la sistemul SEPA, sau eliminarea roaming-ului cu Republica Moldova din 2026? Cât de corect, dar și eficient au fost transmise aceste beneficii către public?

Mesajele politicienilor, mesajele guvernului au fost unele corecte, dar ineficiente și insuficient gândite pentru a ajunge la cetățean.

Cetățeanul de rând nu știe ce înseamnă SEPA, cetățeanul de rând nu știe ce înseamnă infrastructură critică energetică și atunci cred că ar fi nevoie de o explicare mult mai clară, punctuală, a beneficiilor aduse de acești bani europeni.

Mai este un lucru extrem de important. În timpul campaniei electorale pentru președinția Republicii  Moldova, parlamentarii PAS au ieșit în teritoriu ca să explice de ce cetățenii Republicii Moldova ar trebui să susțină un candidat pro-european, dar au făcut aceeași greșeală. Au folosit un limbaj de lemn, extrem de steril și au transmis mesaje extrem de complicate pentru publicul țintă. La fel s-a întâmplat și acum. Cetățenii nu înțeleg ce înseamnă apropierea de Uniunea Europeană.

Majoritatea se tem, pe bună dreptate, că aderarea la Uniunea Europeană înseamnă război, înseamnă antagonizarea relației cu Federația Rusă, înseamnă ruperea oricărei legături cu Estul. Ori acest lucru nu este adevărat. Uniunea Europeană nu este o alianță militară. Aderarea la Uniunea Europeană nu înseamnă că Republica Moldova renunță la neutralitate neapărat. Avem țări neutre ca Austria, care este membră a Uniunii Europene. Dar cetățenii trebuie să știe lucrul acesta și au nevoie să li se vorbească corect și pe limba lor.

Cred că aici ar trebui, cumva, guvernarea și liderii actuali ai Moldovei să își nuanțeze mesajele, să vorbească extrem de simplu, să coboare de pe piedestalul pe care s-a urcat și să ia pulsul societății și să explice cetățenilor în mod transparent că nu au de ce să se teamă de Uniunea Europeană și de deciziile pe care Republica Moldova le ia acum în beneficiu lor, al cetățenilor.

Este fezabil sau nu ca Republica Moldova să adere la UE spre orizontul anilor 2028-2030? Fie că da, fie că nu, ne-ați putea aduce câteva argumente în acest sens?

Este extrem de dificil să spunem că Republica Moldova va adera la UE până în 2028. Nu este fezabil și nu este realist acest mesaj. De altfel, eu cred că dăunează extrem de mult ideii de integrare europeană în Republica Moldova. Pentru că cetățenilor Republicii Moldova li se creează anumite speranțe, li se oferă anumite orizonturi, lucru care va fi extrem de dezamăgitor dacă nu se va întâmpla.

Haideți să ne uităm puțin la România. României i-a luat aproape 18 ani să negocieze fiecare capitol cu Uniunea Europeană în procesul de integrare a țării. Și imaginați-vă că aparatul birocratic al României era de circa trei ori mai mare decât cel al Republicii Moldova. 

Ce se va întâmpla de fapt și de drept dacă Republica Moldova și guvernarea vor eșua să integreze țara în Uniunea Europeană până în 2028? Ei bine, forțele anti-europene și pro-ruse vor folosi acest eșec pentru a le arăta cetățenilor moldoveni că iată, Europa nu vă vrea.

Uitați-vă ce s-a întâmplat în România cu AUR, Călin Georgescu și George Simion. Când Europa a ținut România și Bulgaria la porțile spațiului Schengen, aceste forțe antidemocratice și antieuropene au construit aceste narațiuni pentru a crește gradul de euroscepticism în România. Și lucrul acesta se va întâmpla și în Republica Moldova, se va replica acest exemplu, acest scenariu și la Chișinău. Mă tem că odată ce această țintă privind aderarea până în 2028-2030, dacă ea nu va fi atinsă, atunci putem uita pentru o foarte lungă perioadă de timp de proiectul european în Republica Moldova.

Cred că mai onest și corect ar fi din partea liderilor pro-europeni – fie că vorbim de cei aflați la guvernare, fie că vorbim de cei din opoziție –, ca cetățenilor Republicii Moldova să li se prezinte o foaie de parcurs realistă.

Din punctul meu de vedere, cred că Republica Moldova nu poate adera mai devreme de 2035 la Uniunea Europeană și ar fi o greșeală să se accelereze procesul de integrare europeană fără Ucraina, cu o decuplare a Republicii Moldova de Ucraina. Pentru că asta ar aduce extrem de multe probleme Republicii Moldova. În primul rând, Republica Moldova ar deveni țară de graniță a Uniunii Europene, ar deveni frontieră externă a UE, ceea ce ar genera costuri enorme pentru Chișinău ca să asigure securitatea graniței externe a Uniunii Europene, iar în al doilea rând, să nu uităm faptul că, sigur, Kievul se face că uită, dar nu iartă. Și Kievul ar putea crea extrem de multe probleme Republicii Moldova dacă o eventuală integrare europeană ar avea loc pentru Republica Moldova fără Ucraina.

Cât de mare vedeți că va fi implicarea Rusiei în prag de alegeri parlamentare pentru a obstrucționa drumul european al Republicii Moldova și cât de reziliente vedeți astăzi instituțiile Republicii Moldova pentru a face față războiului hibrid dus de Rusia?

Integrarea tuturor aspectelor ce țin de reziliență și de a face față atacurilor hibride venite din partea Federației Ruse în Republica Moldova este un succes. Instituțiile de forță ale Republicii Moldova sunt extrem de reziliente și au reușit și în anii trecuți, și în timpul campaniei electorale prezidențiale, să oprească la un nivel moderat influența Federației Ruse. Rusia își va folosi toate resursele politice, sociale și chiar economice pentru a încerca din răsputeri să deturneze Republica Moldova de pe parcursul european.

Vedem efectele acestei implicări și influențări și în momentul de față. Asistăm la atacuri sistematice organizate de grupuri politice sau grupuri sociale împotriva instituțiilor fundamentale și constituționale ale Republicii Moldova, împotriva Parlamentului, împotriva Președinției sau împotriva instituțiilor de forță. Vedem o încercare de destabilizare socială, accelerarea acestor narațiuni și furnizarea lor în spațiul public în ceea ce privește teama de război, frica de necunoscut, incertitudinea, iar exploatarea acelor minusuri din cadrul guvernării pro-europene nu face nimic altceva decât să crească gradul de insecuritate, de instabilitate și de neîncredere al cetățenilor în instituții. În perioada rămasă până la alegeri, cred că Parlamentul, Guvernul și Președinția ar trebui să lupte împreună, cot la cot, pentru a obține din nou încrederea cetățeanului în instituții.

În această campanie electorală, reprezentanții instituțiilor statului trebuie să vină cu un contract social rescris între stat și cetățean, nu un program fantezist de guvernare. Trebuie să vină cu un contract onest, tocmai pentru a asigura cetățeanul votant că Republica Moldova va rămâne în continuare un stat democrat, un stat liber unde drepturile și libertățile fundamentale sunt respectate. Ori Putin și Rusia fix acest lucru își dorește. Își dorește să semene neîncredere între stat și cetățean.

Vă mulțumim!