INTERVIU// Cornelia Cozonac: „Credeam atunci că Moldova se va dezvolta foarte repede și va merge în același ritm cu țările baltice”

Mădălin Necșuțu
2021-08-27 10:20:00

Directoarea Centrului de Investigații Jurnalistice din Moldova (CIJM), Cornelia Cozonac, a avut amabilitatea să împărteșească pentru buletinul de politică externă al APE/FES câteva amintiri legate de ziua de 27 august 1991, atunci când Republica Moldova și-a declarat independența față de defuncta Uniune Sovietică. Studentă în anul IV la jurnalism, ea și-a continuat vocația de militantă pentru schimbare și a asistat din postura de jurnalist la toate transformările produse în societatea moldovenească în ultimele trei decade. În calitate de ziarist, s-a dedicat jurnalismului de investigație, scoțând la iveală, alături de echipa ei de la CIJM, foarte multe cazuri de corupție în aproape două decenii de funcționare a Centrului pe care îl conduce. Vă invităm să citiți în rândurile care urmează ce anume a însemnat pentru Cornelia Cozonac ultimii 30 de ani din istoria Republicii Moldova.

Sunteți presă din anii `90. Cum vedeți această perioadă de circa 30 de ani de la independență din pespectiva presei din Republica Moldov- s-a dezvoltat ea la standarde democratice sau nu, și care ar fi principalele cauze?

În perioada aceasta de 30 de ani de la declararea independenței de către Republica Moldova, ca și toată republica, presa a trecut prin diferite transformări. Desigur, s-a dezvoltat și s-a ridicat la standarde mai înalte. Dacă în anii `90 erau doar câteva ziare, unele dintre ele care activau și în perioada sovietică s-au transformat în niște ziare independente. A început să apară treptat presă independentă și prin raioane. Pe de altă parte, jurnalism de investigație nu exista. Anchetele se făceau după modelul sovietic. Practic, jurnalismul după modelul occidental a început undeva mai aproape de anii 2000.

În 2003, noi am constituit Centrul de Investigații Jurnalistice din Moldova (CIJM) care a fost prima organizație de media în care jurnaliștii făceau și presă, în sensul de promovare a presei libere, aducând și anumite standarde în presă. CIJM a venit și cu prima echipă de investigație. De atunci, ne-am dezvoltat ca echipă, am realizat foarte multe investigații. Au crescut între timp și alte echipe de jurnaliști de investigații și acum putem spune că avem câteva echipe bune de jurnaliști de investigații.

Undeva prin 2009 au început să se dezvolte televiziuni în care aveau să apară emisiuni de dezbateri, talk show-uri care până atunci nu prea existau. Era doar televiziunea de stat și câteva televiziuni mici independente. De la acea dată putem vorbi și de dezvoltarea televiziunii.

E adevărat totuși că o bună parte din presă a fost influențată politic. Întotdeauna au existat media care de fapt erau finanțate de oligarhi și anumiți lideri politici și partide, și făceau politica acelor partide. Practic, nu putem să vorbim despre un jurnalism obiectiv și de calitate la acele televiziuni. Din păcate, presa care a susținut partidele politice a fost majoritară, iar presa independentă s-a descurcat destul de greu în perioada aceasta de 30 de ani.

 

Activism din studenție

Ce amintiri aveți cu această dată de 27 august 1991? Cum era atmosfera și cum s-a văzut acest eveniment de desprindere de Uniunea Sovietică prin ochii unei tinere studente la jurnalism?

Eu erau studentă în anul IV la Jurnalism și ultimii ani de dinaintea acestui eveniment au fost marcați de mișcarea de eliberare națională. Noi, studenții, am participat la toate manifestările, acțiunile publice de protest și marșurile care erau organizate. Îmi amintesc un protest foarte mare înainte de declararea independenței. În fața Parlamentului încă era monumentul lui Engels și Marx, cu ei doi pe bancă. Îmi amintesc că era foarte multă lume și se încerca forțarea intrării în Parlament. Erau foarte mulți polițiști, mulțumea însă a rupt cordonul de polițiști și a forțat ușile, iar eu și alți colegi ne-am pomenit lângă monumentul respectiv. Mulțimea ne împingea și ne împingea peste el și țin minte că ne-am lovit foarte tare la picioare. Eram cu câteva colege, iar norocul nostru a fost că niște polițiști au înțeles că ne strivea mulțimea și ne-au ajutat să ne ridicăm și să ieșim de acolo. Ulterior, am mers la medicul universității, care era un susținător al Mișcării de Eliberare Națională. El ne-a acordat ajutorul necesar și ne-a dat niște zile libere. Eram cu picioarele vinete. Nu știu ce se întâmpla cu noi, dacă acei polițiști nu înțelegeau ce se întâmpla cu noi acolo, caci era foarte mare zgomot și nu te putea auzi nimeni nici dacă țipai.

Ce a însemnat pentru tinerii de atunci acest moment. La ce se visau atunci și câte din aceste vise s-au împlinit sau poate nu de atunci pentru mulți dintre ei?

Credeam atunci că Moldova se va dezvolta foarte repede și va merge în același ritm cu țările baltice. Speram că în câțiva ani ne vom putea numi europeni și că ne vom desprinde definitiv de spațiul ex-sovietic. Speram că ne vom uni cu România mult mai repede. Atunci, mișcarea pentru unire era mult mai viguroasă. Se vorbea atunci că unirea se va face foarte repede.

Dar vedem astăzi, la 30 de ani distanță, că nici acum nu s-a făcut unirea așa cum am sperat. Multe din idealurile de atunci au suferit pentru că multă lume a rămas dezamăgită de conducerile care au fost la putere în următorii ani și s-a pierdut foarte mult din acel elan care era în anii `90.

Îmi aduc aminte că foarte multă lume venea pe jos la Chișinău la proteste din multe raioane. Mergeau toată noaptea pe jos ca să fie dimineața la protest. Era o energie extraordinară- una de libertate, care îți dădea foarte multe speranțe de schimbare totală, de reîntregire a neamului, de instituire a limbii române. Noi deja de prin anul III încercam să scriem în grafie latină. Până atunci scriam cu grafie chirilică cuvinte în limba română. De prin anul II de facultate apăruseră mai multe cărți în limba română și în grafie latină. Dar erau foarte puține. Apropo, eu cumpăram cărți în grafie latină din diferite orașe ale Uniunii Sovietice. Atunci erau niște magazine care se numeau „Drujba” (prietenie -n.r.) și în aceste magazine erau cărți în diferite limbi, printre care și română.

Eu făceau sport atunci și călătoream de la facultate la competiții sportive. Călătoream chiar și pe cont propriu cu colegele pentru că era foarte ieftin să călătorești în țările din Uniunea Sovietică. Erau destul de ieftine biletele la avion. Luam bilete pentru studenți care erau la jumătate de preț și puteam călători ușor.

În toți anii aceia mi-am adunat foarte multe cărți în grafie latină pe care le-am citit și pentru facultate și pentru istoria universală.

În opinia Dvs, de ce durează această perioadă de tranziție atât de mult, sunteți optimistă că de data aceasta Republica Moldova va reuși să facă pasul acela mult visat spre UE și standardele ei de dezvoltare?

Am fost întotdeauna o optimistă. Cu fiecare ciclu electoral am așteptat și sperat că se vor schimba lucrurile. Din păcate, am ajuns să treacă de fiecare dată acei patru ani de câteva ori, fără mai schimbări. Acum sunt mai multe speranțe cu noua conducere de la Chișinău, cu o majoritate pro-europeană stabilă și să sperăm că vor avea suficient curaj să schimbe lucrurile odată și pentru totdeauna în Republica Moldova și apoi să ia calea integrării europene.

De aceasta noua putere trebuie să fie fermă în această năzuință. Din păcate, noi suntem într-un spațiu puternic influențat de Rusia. Chiar dacă Republica Moldova nu a fost mereu importantă pentru Rusia, ea a ținut-o în raza sa de influență tocmai pentru a negocia cu Occidentul anumite condiții. Sau pur și simplu pentru a împiedica Ucraina să meargă mai departe sau pentru a o folosi ca zonă tampon în această regiune de unde poate influența Europa și probabil poate pune anumite condiții pentru Statele Unite.

Aici s-a investit destul de mult. Moldova fiind o țară mică, investițiile rusești nu sunt atât de mari în comparație cu cele ale altor țări, dar suficiente ca să ne țină sub influența Moscovei și să încerce diverse manipulări cu această regiune pentru a stabili anumite condiții. Acest lucru s-a făcut prin oameni care mereu au fost în slujba Rusiei.

Mirajele îmbogățirii ilicite din avutul statului

Scrieți investigații jurnalistice de peste 20 ani. Ați văzut și ați scris despre multă corupție. De ce nu au reușit liderii din Moldova să ajungă la postura de om de stat și au fost mai mult niște cleptomani cu interese mărunte?

Acest lucru s-a întâmplat pentru că nivelul de corupție a fost întotdeauna unul ridicat. Mecanismul de corupție din instituțiile de stat funcționează foarte bine fără a face rabat. Este un mecanism care înghite relativ ușor persoanele care încearcă să schimbe lucrurile. Dacă sunt altfel decât cei care participă la schemele de corupție, acestea sunt înghițite sau sunt aruncate din sistem.

Acest sistem funcționează foarte bine. Să sperăm că acum, când există o majoritate puternică pro-europeană, acest lucru nu va mai merge. Înainte de situația de azi, oameni cădeau pradă rapid respectivului sistem, atunci când erau ademeniți cu bani sau alte favoruri. Orice putere care a fost, chiar dacă au venit cu promisiuni de schimbare și cu promisiuni anti-corupție, foarte repede au pierdut lupta cu corupția. Fie că nu au fost suficient de pregătiți, fie că nu au fost suficienți de buni în ceea ce voiau să facă. Până la urmă au ajuns să cadă pradă schemelor de corupție. De aceea nu au mai reușit să ducă până la final lupta cu corupția.

La 30 de ani distanță, credeți că reforma justiției și eradicarea corupției va fi un proces mai ușor cu noua guvernare, sau sistemul acesta profund corupt se va apăra cu stoicism și va cădea mai greu?

Acum există șanse reale extrem de mari de a schimba situația , deoarece această nouă putere este formată din oameni care nu au trecut prin scheme de corupție. Având o putere absolută, ei pot desfășura acum o campanie reală anti-corupție în toate structurile. Dacă vor exista exemple foarte bune că așa nu se mai poate și nu mai merge ca până acuma, lucrurile se vor schimba.

Populația a dat acest vot masiv pentru prima oară. Eu trebuie să recunosc că nu am crezut în succesul acestei strategii a Maiei Sandu și a Partidului Acțiune și Solidaritate (PAS). Mă temeam de alegătorul nostru care este foarte imprevizibil și uneori poate vota cum nu te aștepți. Am mai avut cazuri în 2001, atunci când au adus la putere comuniștii cu 71 de mandate în Parlament.

Apoi s-a răsturnat situația cu Partidul Democrat, asta după ce la putere a venit PLDM-ul cu promisiuni foarte mari pe partea de luptă cu corupția. A apărut atunci Plahotniuc în sfera politicului. În general, este dificil să poți anticipa cum va vota cetățeanul de rând în anume alegeri. Dar faptul că acum lumea s-a unit și a dat vot unui partid ca să schimbe situația, asta înseamnă că cetățenii și-au pus speranța într-un partid care să schimbe această stare de fapt.

PAS-ul și Maia Sandu au o șansă unică de schimbare și de a face istorie pentru Republica Moldova în stabilirea unui curs pro-european. Nu va fi ușor, deoarece schemele de corupție despre care vă vorbeam anterior funcționează în continuare extrem de bine. Ele vor funcționa și oamenii corupți vor opune rezistență. Ei voi căuta să vină cu noi scheme și să compromită anumite acțiuni ale guvernării și anumite persoane. Dar dacă la nivelul celor care conduc acum țara se vor stabili niște priorități foarte clare de integritate și respingere a oricăror fapte de corupție și încercări de a compromite, aceste încercări de compromitere nu vor avea succes. Dar, de data aceasta cred că le va reuși să facă ce și-au propus, deoarece, cetățenii i-au învestit cu încredere foarte mare.

Carieră din pasiune

În 1991 erați foarte tânără, dacă ați fi știut ce urma în viitorii 30 de ani ați fi rămas să luptați sau ați fi plecat spre orizonturi poate mai bune, așa cum fac mulți tineri din ziua de astăzi?

Mie întotdeauna mi-a plăcut ceea ce am făcut. Eu fac jurnalism și nu m-am plictisit nicio zi de când am terminat facultatea. Îmi place profesia și ceea ce fac în fiecare zi și cred că oricum aș fi ales acest drum și rămâneam în jurnalism. Eu cred că am realizat multe, dar desigur că am așteptat mult că lucrurile se vor schimba căci vreau și eu un viitor mai bun pentru copilul meu. Acum sunt perspective să studiezi în străinătate, dar și să revii în Moldova și să încerci să lucrezi.

Eu de multe ori am spus că, din 1992, am putut să fac jurnalism real, independent și onest, la modul profesionist. Deci, s-a putut. Poate trebuia să fim mai mulți ca să schimbăm poate mai repede lucrurile în țară. Dar nu regret nicio secundă că am rămas în Republica Moldova. Eu îmi iubesc foarte mult țara și sper ca într-o zi să fim una și mai mare împreună cu România, așa cum am fost cândva. Această perspectivă este mai aproape ca niciodată.

Întreaga mea activitate a fost marcată de faptul că în anii studenției eram pe baricade și am rămas activă încă de atunci. Eu sunt mulțumită că am fost parte a unei bucăți de istorie contemporană a Republicii Moldova.

Vă mulțumesc!

 

Mădălin Necșuțu
2021-08-27 10:20:00

Comentarii