INTERVIU// Iulian Ciocan: „Nu a trebuit să caut prea mult timp niște motive pentru romanele mele. Ele erau la îndemână, erau în jurul meu”

Mădălin Necșuțu
2021-08-27 09:43:00

Domeniul culturii a fost cu siguranță mai degrabă unul neglijat în cei 30 de ani care s-au scurt de la declararea independenței Republicii Moldova față de URSS. Am stat de vorba pentru buletinul de politică externă FES/APE cu scriitorul Iulian Ciocan, cel care se poate lăuda cu 10 romane, multe dintre ele traduse și în afara țării în mai multe limbi de circulație internațională. Dânsul ne-a împărtășit din bucătăria literaturii basarabene contemporane și ne-a explicat condiția scriitorului moldovean și probleme cu care se confruntă. Vă invităm să citiți interviul pe larg cu scriitorul și jurnalistul Europa Liberă, Iulian Ciocan.

Domnule Ciocan, aș vrea să facem o întoarcere în timp și să ne spuneți ce vă amintiți Dvs. legat de ziua de 27 august 1991 și declararea independenței Republicii Moldova față de URSS?

Au trecut niște ani de atunci și îmi este greu să-mi amintesc cu exactitate ce s-a întâmplat în ziua aceea. Cu toate acestea, țin minte că a fost o zi foarte frumoasă. Eram enuziasmat de faptul că se prăbușește „imperiul răului”, ca să parafrazez un președinte american. Eram unul dintre tinerii foarte activi, participam la tot soiul de întâlniri ale cetățenilor care voiau prăbușirea Uniunii Sovietice. Așadar, îmi amintesc că am trăit o mare bucurie. Senzația era că începe o eră nouă, că de acum încolo vom trăi altfel și va veni un șir întreg de bucurii. După puțin timp, mi-am dat seama că m-am înșelat.

Care era atmosfera și care era visurile tinerilor de atunci? La ce sperau ei mai exact?

Eram niște tineri idealiști. Mulți dintre noi eram studenți, eram romantici și idealiști și ne imaginam că odată cu prăbușirea Uniunii Sovietice totul va merge foarte bine. Mulți dintre noi își imaginau chiar o unire cu România. În acea perioadă, trebuie să precizez acest lucru, ideea unirii cu România plutea în aer. Părea destul de probabilă. Nouă, acestor tineri romantici și idealiști, unirea ni se părea o soluție în situaţia complicată de atunci.

Greșeli politice

În cărțile Dvs. ați abordat cumva acest moment? Dacă da, povestiți-ne, vă rog, cum v-ați imaginat acest moment al declarării independenței față de URSS?

În romanul „Tărâmul lui Sașa Kozak”, pe care mulți îl denumesc un roman al tranziției, descriu anii `90 care au urmat după proclamarea independenței. Am un episod acolo în care este vorba despre  mitingurile din anii `88 - `89, cele care au condus la prăbușirea Uniunii Sovietice. Și am acolo niște personaje idealiste, moldoveni care doreau prăbușirea Uniunii Sovietice, dar şi nişte protagonişti care văd  lucrurile din perspectiva unor minorități care cumva se opuneau trend-ului anti-sovietic.

Am încercat să văd revoluţia din mai multe perspective și cred că mi-a reușit. Impresia mea este acum, după trecerea mai multor ani, că s-au comis multe greșeli atunci. Și anume că, de fapt, cei care au venit la putere au fost îmbătați de putere. Mulți dintre ei s-au lăsat prinși de jocuri politicianiste și nu s-au ridicat la înălțimea momentului. Mai precis, nu au făcut ceea ce ar fi trebuit să facă și s-au comis multe greșeli chiar în relația cu minoritățile, din punctul meu de vedere.

Ce a urmat apoi cu Transnistria cred că s-a produs și din cauza unor greșeli comise de deputații de atunci.

Ce a însemnat desprinderea de URSS pentru scriitorii basarabeni? A fost cumva poate un reviriment, poate o impulsionare să scrie în limba română? Cum s-a văzut acel moment? Din punct de vedere cultural și mai ales pentru scriitorii basarabeni, cum au fost acești ultimi 30 de ani? Au fost ei unii prolifici sau nu?

Într-un fel, da. Pentru că cei 30 de ani care au urmat au fost foarte bogați în planul creației, în sensul că îți ofereau o sumedenie de teme și motive. Această realitate post-sovietică era foarte ofertantă. Un scriitor avea ce să decupeze din ea și ce să pună în narațiunile sale. Nu a trebuit să caut prea mult timp niște motive pentru romanele mele. Ele erau la îndemână, erau în jurul meu. Le luai, dădeai frâu liber fanteziei și imediat îți apărea o narațiune incitantă.

Pe de altă parte, au fost ani complicați pentru că, dacă la început scriitorii aveau un rol important în societate și erau văzuți ca niște îndrumători ai mulțimilor, ulterior rolul lor social s-a diminuat, iar acum suntem într-o perioadă în care am fost totalmente eclipsați de bloggeri, de vedete recente, influenceri. Mulți dintre aceștia destul de superficiali.

Scriitorii nu mai au practic niciun rol în societatea moldovenească de astăzi. Atât cei slabi, cât și cei care fac ceva notabil. Acesta este paradoxul. Așadar, nu se mai face această distincție. Fie că ești un scriior profesionist și faci ceva important, ceva notabil, fie că ești un scriitor mediocru, un neica-nimeni care scrie niște texte stupide. Deci, toți sunt băgați în aceeași oală. Așa văd eu lucrurile. Până la urmă, chestia asta nu te impiedică foarte tare, dacă ești un scriitor adevărat și știi ce vrei să faci și ai niște proiecte pe care le realizezi cu îndârjire.

Dar faptul că rolul scriitorul, al unui intelectual, nu mai este așa de important mi se pare cumva o defecțiune din punct de vedere social. Eu cred că un scriitor ar putea spune lucruri nu mai puțin interesante decât un politician, un analist politic sau chiar un jurnalist.

Lipsă de sprijin și interes minim

Credeți în ultimii 30 ani politicienii au dat suficientă atenție dezvoltării culturii sau nu? Ce ar fi putut face dânșii poate mai bine în acest sens?

Din păcate, nu au făcut prea multe. Trebuie să spunem acest lucru. Şi pot să pornesc de la experiența mea personală. Sunt scriitor şi am în acest moment zece romane traduse în străinătate. Șase dintre ele au fost traduse cu sprijinul Institutului Cultural Român (ICR), o instituție de la București care m-a ajutat pe mine, scriitor basarabean, să public romane în străinătate. Statul moldovenesc nu m-a ajutat cu nimic.

Înțeleg că a fost o perioadă complicată, că în Moldova este greu. Dar noi cumva am fost lăsați de izbeliște și nu cred că domeniul culturii este cel mai puțin important. Este un domeniu care ar fi trebuit sprijinit cât mai bine. O țară se face remarcată în străinătate nu doar prin vinuri și nu știu ce alte realizări mai avem pe aici, ci și prin cultură. Poate că celelalte domenii ale culturii au fost sprijinite mai bine. Eu vorbesc în special despre literatură și mi se pare că ea a fost lăsată în voia sorţii.

În opinia Dvs, a fost folosită sau nu limba română ca instrument în războaiele hibride duse aici de Moscova?

Probabil. Simplul fapt că limba română nu a fost recunoscută ca limbă de stat și în tot acest răstimp am avut în Constituție acest articol 13 prin care se zicea că limba de stat este „limba moldovenească” s-ar putea să fie și o urmare a influenței Moscovei. Eu nu prea cred că Moscovei i-ar conveni să avem aici în Constituție limba română. Pe de altă parte, nici guvernanții moldoveni nu au fost foarte consecvenți în a repune în drepturile ei firești limba română.

Dar avem o decizie a Curții Constituționale care spune că Declarația de Independență este un act juridic ce se prevalează de Constituție și limba română este cea care ar trebui consființită ca limba de stat, indiferent dacă articolul 13 stipulează această „limbă moldovenească”?

Exact, Parlamentul nu a făcut nimic în acest sens. Până la urmă, Parlamentul nu a votat ca să avem în Constituție trecută denumirea de „limba română”.

Îmi amintesc de politicianul Marian Lupu (fost președinte al Parlamentului – n.r.) care zicea că limba pe care o vobim este „română”, dar putem să îi zicem și „moldovenească”. Așadar, toți politicienii au evitat cumva să se pronunțe tranșant în această privință pentru că își dădeau seama că, în clipa în care vor spune răspicat că vorbim „limba română”,  vor avea de suferit în plan politic și nu vor mai culege dividende la alegeri. Asta era de fapt problema.

Fără regrete

Dacă ați fi știut ca tranziția avea să dureze atât de mult în Republica Moldova, iată deja ne aflăm la 30 ani distanță, ați fi ales să rămâneți aici sau poate ați fi emigrat în alte țări, așa cum probabil au făcut-o unii colegii sau prieteni de-ai Dvs?

Îmi trece des acum prin minte gândul că ar fi trebuit poate să plec de aici. Pe de altă parte, ar fi fost complicat să-mi părăsesc părinții sau prietenii. În general, este destul de greu acum, la vârsta pe care o am, să mă las dominat de regrete, şi nici nu mai vreau.

Da, atunci când eram tânăr am avut această posibilitate să rămân în România. Și poate era bine dacă rămâneam în România. Acum însă nu mai pot să zic nimic. Am rămas, asta este situația. Până la urmă, a fost și aceasta o decizie. Poate nu cea mai rea. A fost destul de complicat să trăiesc acești 30 de ani în Republica Moldova. Este un mediu nu tocmai benefic pentru un scriitor. Este cumva, cum spunea și scriitorul rus Victor Erofeev, ofertant în planul acesta al temelor, dar este un iad pentru tine ca cetățean. Un mediu sufocant și complicat – asta a fost Republica Moldova în acești 30 de ani de zile.

Ce speranțe aveți acum cu această nouă guvernare pro-europeană? Va merge Republica Moldova pe calea europeană așa cum speră toată lumea într-un timp relativ rapid sau această tranziție va continua pentru mai mulți ani de acum înainte?

Este o întrebare pe care ne-o punem foarte mulți dintre noi acum. Este una importantă și nu știu dacă avem acum un răspuns la ea. Așteptările sunt foarte mari. Foarte mulți oameni au votat pentru această guvernare pro-europeană pentru că s-au săturat de mlaștina tranziției și vor niște schimbări reale. Oamenii așteaptă și vor să vadă schimbări pe bune.

Eu nu știu deocamdată ce va fi. Am niște speranțe, dar pe mine m-a mirat un pic acest decret al Maiei Sandu legat de parada militară care va fi pe 27 august aici în centrul Chișinăului. Eu nu cred că aveam nevoie de așa ceva, deoarece 30 de ani de zile am bâjbâit și eu nu văd cumva motivele pentru o paradă militară acum.

Altceva era dacă PAS, de exemplu, ar fi realizat ceva în următorii doi-trei ani, apoi ar fi putut avea loc o paradă militară. Dar acum mi se pare prematur și lipsit de sens. Dacă PAS-ul nu-și va respecta promisiunile și nu va obţine rezultate palpabile - iar promisiuni au fost foarte multe – mă tem că ne vom mai bălăci mulți ani de acum înainte în această mocirlă a corupției și sărăciei.

Vă mulțumim!

 

 

 

Mădălin Necșuțu
2021-08-27 09:43:00

Comentarii