Directoarea de program „Politici economice” la Expert-Grup, experta economică Marina Soloviova, a avut amabilitatea să ne acorde un interviu pentru buletinul de politică externă al FES/APE. În cadrul discuției, am abordat succesele și insuccesele economice ale Republicii Moldova în anul 2025, precum și perspectivele pentru anul viitor în ceea ce privește revigorarea economiei naționale. Am discutat despre modalitățile de atragere a investițiilor, prioritățile în utilizarea fondurilor europene, dar și despre cum pot fi create condiții mai bune atât pentru agenții economici, cât și pentru lucrători. Toate aceste aspecte se regăsesc în rândurile ce urmează.

Dacă ar fi să facem un bilanț la finalul anului 2025, cum ați evalua progresele, dar și insuccesele Republicii Moldova în plan economic în acest an?

Printre progresele înregistrate pe dimensiunea economică aș menționa câteva aspecte importante. În primul rând, reluarea creșterii economice în a doua jumătate a anului, cu o majorare reală a PIB de 5,2% în trimestrul III 2025 față de trimestrul III 2024, evoluție determinată în principal de revenirea agriculturii. Această creștere survine după lipsa completă a creșterii economice în anul 2024 și în prima jumătate a anului 2025. Per ansamblu, în primele nouă luni ale anului 2025, ritmul de creștere economică a constituit 2,0%.

În ceea ce privește dinamica antreprenoriatului, numărul de afaceri nou-înregistrate în primele șapte luni ale anului 2025 a ajuns la 5 900, în creștere cu 15,8% față de aceeași perioadă a anului precedent.

Referitor la activitatea investițională, în prima jumătate a anului 2025, formarea brută de capital fix a crescut cu 25,3% în termeni reali comparativ cu primul semestru al anului 2024. În special, s-au majorat investițiile în mașini și utilaje (+27,8%).

Pe dimensiunea dezvoltării infrastructurii financiare, se remarcă acceptarea cererii de aderare a Republicii Moldova la Zona Unică de Plăți în Euro (SEPA), devenită operațională din octombrie 2025, precum și implementarea soluției MIA Business în cadrul sistemului MIA Plăți Instant, utilizată deja de peste 3 000 de companii pentru plăți de tip P2B.

În ceea ce privește consumul final al gospodăriilor casnice, în pofida dinamicii slabe a veniturilor populației, în primele nouă luni ale anului 2025 acesta s-a menținut și chiar a înregistrat o creștere de 3,7% în termeni reali față de perioada corespunzătoare a anului 2024.

Cu toate acestea, anul 2025 a fost marcat și de o serie de insuccese. Unul dintre acestea este persistența vulnerabilității economiei la schimbările climatice. Mai exact, rezultatele extrem de volatile din agricultură continuă să influențeze semnificativ dinamica generală a creșterii economice, ceea ce demonstrează că economia Republicii Moldova rămâne expusă fluctuațiilor condițiilor climatice.

De asemenea, se atestă o deteriorare record a contului curent al balanței de plăți. Pe fondul persistenței problemelor structurale de competitivitate ale producătorilor autohtoni, creșterea consumului final nu a susținut suficient producția internă, fiind orientată preponderent spre importuri. Astfel, deficitul de cont curent a ajuns, în prima jumătate a anului 2025, la 23,3% din PIB — un nivel similar fiind înregistrat ultima dată în primul trimestru al anului 2009.

Totodată, poate fi observată accentuarea vulnerabilității financiare a gospodăriilor populației. Creșterea consumului menționată anterior a fost asociată cu o majorare semnificativă a volumului de credite noi acordate persoanelor fizice (+53% în semestrul I 2025 comparativ cu semestrul I 2024). Boom-ul creditării populației, decuplat de dinamica modestă a veniturilor, poate deveni o „bombă cu ceas” în eventualitatea unei destabilizări a pieței muncii sau a pieței financiare. De altfel, rata creditelor ipotecare neperformante este deja în creștere.

O altă problemă majoră este acutizarea dificultăților de acces la locuințe. Prețurile imobilelor rezidențiale au crescut mai rapid decât inflația generală și s-au dublat comparativ cu anul 2019 (indicele prețurilor bunurilor imobile rezidențiale a atins 222% în trimestrul II 2025, cu 2019=100%). Această evoluție a fost determinată, printre altele, de abordarea problemei accesului la locuințe preponderent din perspectiva cererii, prin programe precum „Prima Casă Plus”, în timp ce latura ofertei a fost neglijată, fapt ce a contribuit la creșterea prețurilor.

Nu în ultimul rând, la capitolul insuccese se înscrie și neîndeplinirea programului negociat cu Fondul Monetar Internațional. În mod particular, Guvernul Republicii Moldova și-a asumat extinderea bazei de impozitare și revizuirea regimurilor fiscale preferențiale nejustificate începând cu ianuarie 2026, cu scopul de a majora veniturile bugetare anuale cu cel puțin 900 de milioane de lei față de politica actuală. Această prevedere a programului, deși esențială pentru consolidarea veniturilor bugetului public și pentru sporirea capacității statului de a-și îndeplini obiectivele sociale, nu a fost realizată.

Perspective modeste, dar în creștere

Care sunt perspectivele economice pentru anul 2026? Vom putea înregistra anul viitor o creștere economică suficientă prin prisma reformelor pe care le are în vedere Guvernul Republicii Moldova?

În anul 2026 este anticipată o creștere economică modestă, de circa 2–2,5%, iar în anii următori se prognozează o accelerare a ritmului de creștere până la 3–3,5%, în special pe fundalul recuperării agriculturii, deși incertitudinea condițiilor climatice rămâne un factor de risc important.

De asemenea, se așteaptă ca industria să revină pe un trend pozitiv, în principal ca urmare a relansării industriei alimentare și a sectoarelor conexe construcțiilor. Sectorul serviciilor va continua să fie o sursă importantă de creștere economică, mai ales prin intermediul construcțiilor și al IT-ului. Cu toate acestea, ratele anuale de creștere economică de 2–3% nu sunt suficiente pentru a genera un salt economic real.

Investiții generatoare de creștere

Ce măsuri considerați că sunt necesare pentru a asigura o creștere economică mai robustă și care nu au fost încă implementate de autorități? Ce tip de dialog aveți, în calitate de societate civilă, cu autoritățile în acest sens și în ce măsură sunt luate în considerare recomandările venite din zona societății civile pe domeniul economic?

Pentru a accelera ritmurile de creștere economică, programele și politicile statului trebuie să prioritizeze atragerea investițiilor în activități economice generatoare de valoare adăugată sporită, precum procesarea materiei prime locale, crearea și promovarea brandurilor autohtone, precum și automatizarea și tehnologizarea proceselor de producție în toate sectoarele economiei naționale. O prioritate-cheie în acest sens este valorificarea Planului de creștere pentru Moldova lansat de Uniunea Europeană.

Mediul de afaceri are nevoie de stabilitate regulatorie și de consultare timpurie în procesul de transpunere a acquis-ului comunitar. În condițiile în care costurile de conformare afectează disproporționat întreprinderile mici și mijlocii, acestea pot fi atenuate prin sprijin din fonduri de preaderare și prin comunicarea anticipativă a modificărilor legislative. De asemenea, este necesară susținerea exportatorilor printr-un set de măsuri, precum liberalizarea deplină a transportului de mărfuri între Republica Moldova și UE sau, pe termen scurt, cel puțin majorarea numărului de autorizații multilaterale CEMT, pentru a spori accesul și competitivitatea mărfurilor autohtone pe piața europeană. Totodată, sunt necesare investiții în infrastructura calității, pentru facilitarea accesului producătorilor locali la piețele externe.

Accesul la finanțare rămâne în continuare deficitar pentru multe întreprinderi mici și mijlocii. În acest context, dezvoltarea pieței financiare interne și stimularea instrumentelor alternative de finanțare ar putea accelera mobilizarea investițiilor private și ar sprijini transformarea structurală a economiei.

Expert-Grup participă activ la elaborarea documentelor de politică economică ale statului. Cu toate acestea, participarea reală a societății civile în procesul decizional este adesea limitată de nerespectarea de către autorități a rigorilor de transparență decizională. De exemplu, proiectul de lege privind rectificarea bugetului de stat pentru anul 2025, denumit de Guvern „Bugetul Plus”, a fost aprobat practic fără consultări publice, deși includea modificări importante legate de utilizarea sprijinului financiar oferit de UE pentru susținerea Planului de creștere economică.

De asemenea, a devenit o practică frecventă aprobarea tardivă și în regim de urgență a proiectelor legilor anuale ale bugetului, fără ca societatea civilă să dispună de o oportunitate reală de analiză și formulare a propunerilor. Spre exemplu, pentru consultarea publică a proiectului legii bugetului de stat pentru anul 2026 au fost alocate doar patru zile, în perioada 2–5 decembrie 2025.

Coerența și consecvența pentru banii europeni

Cum apreciați implementarea cerințelor Uniunii Europene în domeniul economic? Care sunt, în opinia Dvs., principalele reușite, dar și restanțe, din perspectiva cerințelor și recomandărilor UE? Totodată, care este, din punctul Dvs. de vedere, progresul în implementarea Planului de Creștere pentru anul 2025? Vedeți anumite riscuri ca Republica Moldova să nu își poată îndeplini angajamentele necesare pentru a beneficia de următoarea tranșă de finanțare?

În octombrie 2024, Comisia Europeană a propus un Plan de creștere pentru Republica Moldova în valoare de 1,9 miliarde de euro. Pentru a valorifica acest sprijin financiar, a fost aprobată Agenda de reforme aferentă Planului de creștere pentru Moldova pentru perioada 2025–2027. Printre obiectivele-cheie ale acesteia se numără consolidarea cadrului concurențial, dezvoltarea infrastructurii, îmbunătățirea accesului la finanțare, precum și întărirea protecției consumatorilor, în vederea alinierii la normele și standardele Uniunii Europene.

Implementarea acestui plan are o semnificație dublă. Pe de o parte, el reprezintă un instrument de politici publice destinat accelerării transformărilor structurale, prin promovarea inovației, digitalizării și sustenabilității mediului de afaceri. Pe de altă parte, planul funcționează ca un mecanism de pregătire a economiei naționale pentru a face față competiției pe Piața Unică Europeană.

Succesul Agendei de reforme depinde de câțiva factori critici, printre care coerența și consecvența implementării, capacitatea instituțională de a gestiona eficient resursele financiare europene alocate prin Planul de creștere, precum și implicarea activă a sectorului privat și a societății civile în procesul de monitorizare.

Echitate pe creșteri și cheltuieli

Cum apreciați legea bugetului pentru anul 2026? Cât de important este să existe creșteri salariale și de pensii în anul viitor și în ce măsură acestea pot fi sustenabile din perspectiva creșterii economice? Cum vedeți faptul că doar anumite categorii de funcționari vor beneficia de majorări salariale și considerați că această abordare este echitabilă?

Din legea bugetului pentru anul 2026, aprobată recent de Parlament în prima lectură, observăm că veniturile bugetului public național vor rămâne constante, la nivel de 35% din PIB, atât în 2025, cât și în 2026, în timp ce cheltuielile bugetare sunt în creștere: de la 40% din PIB în 2025 la 41% în 2026. Această evoluție va conduce, inevitabil, la majorarea deficitului bugetar. În acest context, statul nu pare să acorde o atenție suficientă creșterii colectării impozitelor și taxelor, în pofida existenței unor necesități socio-economice cronic subfinanțate.

Astfel, impozitele și taxele prognozate a fi colectate în anul 2026 vor înregistra doar o creștere marginală: de la 21,4% din PIB în 2025 la 21,7% în 2026. Această dinamică indică lipsa unui angajament ferm din partea autorităților de a revizui facilitățile fiscale nejustificate, așa cum era prevăzut în programul negociat cu FMI, sau de a spori colectarea impozitelor pe proprietate, care rămâne extrem de redusă în Republica Moldova (doar 1% din totalul veniturilor din impozite și taxe).

Pe partea de cheltuieli ale bugetului de stat, pot fi identificate unele evoluții pozitive, precum majorarea alocărilor pentru protecția mediului sau pentru susținerea întreprinderilor mici. Totodată, există și evoluții negative, cum ar fi lipsa unei creșteri reale a alocărilor pentru învățământ — majorarea este de doar 4%, la nivelul inflației prognozate pentru anul 2026 — în condițiile în care investițiile în educație reprezintă o necesitate stringentă pentru creșterea economică, aspect subliniat și în Raportul privind starea țării 2025. De asemenea, se remarcă reducerea cu 10% a alocărilor bugetare destinate protecției familiei și copiilor, deși familiile cu copii constituie grupul cel mai afectat atât de sărăcia monetară, cât și de sărăcia multidimensională.

Bugetul asigurărilor sociale de stat prevede o creștere modestă, de doar 4%, atât la capitolul venituri, cât și la cheltuieli. Chiar dacă veniturile proprii ale BASS pentru anul 2026 sunt estimate să crească cu 12%, pe fondul majorării fondului de salarizare din economie, veniturile totale vor avansa într-un ritm mai lent, ca urmare a deciziei statului de a reduce transferurile de la bugetul de stat către acest fond.

Un alt eșec îl constituie majorarea insuficientă a salariului minim legal — cu mai puțin de 15%, de la 5 500 de lei la 6 300 de lei — în condițiile în care sindicatele au solicitat stabilirea acestuia la 8 000 de lei, pentru a respecta standardul european de 50% din salariul mediu. În consecință, salariul minim va rămâne practic la același nivel relativ: 35% din salariul mediu în 2025 și 36% din salariul mediu prognozat pentru 2026. Unul dintre argumentele invocate de Guvern a fost potențialul impact negativ asupra mediului de afaceri; cu toate acestea, majoritatea angajatorilor din sectorul privat oferă deja salarii mai mari decât salariul minim propus de sindicate, cu excepția, poate, a sectorului agricol.

În realitate, impactul majorării salariului minim asupra mediului de afaceri ar fi, mai degrabă, reducerea plăților „în plic”, respectiv diminuarea diferenței dintre salariul minim declarat și salariul efectiv plătit. O creștere substanțială a salariului minim ar reprezenta o provocare mai ales pentru sectorul bugetar, însă un stat care nu doar capacitatea, dacă există voință politică, ci și obligația de a majora salariul minim până la 50% din salariul mediu, dacă Republica Moldova își dorește cu adevărat aderarea la Uniunea Europeană. Convergența economică cu UE nu este posibilă fără o convergență socială corespunzătoare.

Echilibru și diversificarea opțiunilor investiționale

Cum poate deveni Republica Moldova mai atractivă pentru investitorii străini? Sunt aceștia în prezent reticenți exclusiv din cauza războiului din proximitate sau există și alți factori care, deocamdată, îi țin departe de Republica Moldova?

Cu siguranță, criza de securitate a afectat fluxurile de investiții, însă acestea nu au fost semnificative nici înainte de declanșarea războiului. Din perspectiva investitorilor, elementele-cheie țin de siguranță — atât geopolitică, cât și economică, respectiv absența crizelor valutare, bancare sau a altor destabilizări macroeconomice —, randamente atractive raportate la riscuri, instituții de stat funcționale (în special sistemul de justiție), infrastructură dezvoltată, precum și existența unei forțe de muncă suficiente și adecvat calificate.

Una dintre greșelile de politică economică a fost perpetuarea modelului neoliberal moștenit din anii ’90, bazat pe costuri reduse, în special pe forța de muncă ieftină și pe un nivel relativ scăzut al impozitării comparativ cu statele europene. În încercarea de a oferi investitorilor costuri cât mai mici, statul a pierdut capital uman — stocul emigranților din Republica Moldova fiind estimat în 2024 de Departamentul pentru Afaceri Economice și Sociale al ONU la peste 860 de mii de persoane —, a permis degradarea instituțiilor în contextul deprofesionalizării serviciului public, cauzate de remunerarea joasă, și a subfinanțat investițiile în infrastructură.

În mod paradoxal, tocmai factorii care ar fi trebuit să atragă investitorii — salariile și impozitele reduse — au devenit în prezent obstacole în calea investițiilor, generând insuficiența forței de muncă, instituții disfuncționale și infrastructură subdezvoltată. Soluția constă în identificarea unui echilibru rezonabil între necesitatea finanțării adecvate a obiectivelor statului și capacitățile economice actuale ale societății. Facilitățile fiscale și subvențiile destinate mediului de afaceri trebuie să fie menținute acolo unde produc beneficii clare pentru economie, însă acestea trebuie să fie justificate și limitate în timp.

Un alt element important pentru atragerea investițiilor, atât străine, cât și autohtone, îl reprezintă dezvoltarea pieței de capital din Republica Moldova: introducerea de instrumente financiare noi, diversificarea opțiunilor de investiții, sporirea accesului companiilor la finanțare pe termen lung și dezvoltarea sectorului de intermediere financiară. Scandalul recent legat de o platformă de investiții care a funcționat ca o piramidă financiară a demonstrat că persoanele fizice din Moldova manifestă interes pentru investiții, însă nu își pot canaliza acest interes către scopuri productive din cauza opțiunilor limitate existente pe piața internă de capital. În prezent, sunt disponibile pe scară largă aproape exclusiv depozitele bancare și valorile mobiliare de stat, caracterizate prin risc redus și randamente scăzute.

În același timp, întreprinderile se confruntă cu un acces insuficient la finanțare, astfel încât cererea de capital nu se întâlnește cu oferta, pe fondul unei piețe de capital slab dezvoltate.

Vă mulțumim!