Analistul economic al ExpertGrup, Stas Madan, ne-a vorbit într-un interviu pentru buletinul de politică externă al FES/APE despre cum a reușit Republica Moldova pe parcursul ultimului an să pună în aplicare recomandările Comisiei Europene în sectorul economic. Am discutat despre principalele concluzii pe zona economică din raportul denumit “Evaluarea progresului Republicii Moldova privind implementarea recomandărilor Comisiei Europene în contextul procesului de aderare la Uniunea Europeană” făcut public la finalul lunii iulie. Raportul a fost realizat de zece experți independenți, în cadrul proiectului „Societatea civilă pentru integrarea europeană”, care au analizat modul de implementare a recomandărilor UE pentru Moldova de la ultimul raport în acest sens emis de Comisia Europeană în toamna anului trecut. Am aflat de la expertul Stas Madan despre cum decurge procesul de aderare la UE al Chișinăului din perspectivă economică, ce trebuie de făcut pentru atragerea investitorilor străini, dar și cum pot fi rezolvate anume lacune ale pieței muncii. Interviul integral poate fi citit în rândurile de mai jos:

Toții experții implicații care au contribuit la acest raport au făcut o radiografie completă a mai multor sectoare cheie ce trebuie reformate în Republica Moldova. Cum caracterizați per ansamblu concluziile raportului care cuprinde o evaluare a progreselor pe cele mai importante capitole de negociere - reforma justiției, lupta împotriva corupției, administrația publică locală, activitatea Parlamentului, securitate și libertatea de exprimare?

Punctajul raportului, sau mediana, deoarece noi am dat un scor de la 1 la 5 în funcție de progresele care au fost evaluate, este undeva pe la nota 3. Cele mai multe recomandări au fost evaluate cu acest punctaj. Evident, s-au realizat anumite lucruri, dar trebuie să spunem că și recomandările Comisiei Europene sunt destul de pestrițe, eterogene ca să le poți evalua omogen pe toate.

Anumite recomandări sunt foarte tehnice, de exemplu, aderarea la o anumită convenție. Sunt însă și recomandări destul de complexe, cum ar fi atenuarea vulnerabilităților pe piața muncii care este un proces mult mai complex.

Raportul Comisiei Europene, lansat în noiembrie 2023, face o evaluare exhaustivă pe toate cele 35 capitole de negociere și conține recomandări pe toate aceste capitole. Noi am început monitorizarea cu capitolele care fac parte din clusterul numit „Fundamentals” sau „Valori Fundamentale”, întrucât cele 35 de capitole de negociere sunt împărțite în șase clustere [grupuri -n.r.]. Primele capitole pe care le-am analizat fac parte din clusterul numit „Valori Fundamentale”. Uniunea Europeană va începe negocierile tocmai pe aceste capitole din cele 35, care se referă la justiție, stat de drept, economie de piață funcțională.

Cu alte cuvinte, dacă suntem codași la aceste capitole, nu are rost să deschidem negocierile pe altele. Așadar, există o anumită consecutivitate în procesul de negociere cu Uniunea Europeană și, din aceasta cauză, aceste capitole din zona de “Valori Fundamentale” sunt cele mai importante sau cele prioritare.

Anume din aceste motiv, ne-am axat în cadrul monitorizării noastre pe aceste subiecte. A fost un efort susținut, deoarece am avut de analizat în total 43 de recomandări, un volum destul de impunător. Au lucrat 10 experți la acest raport, așadar nu am putea spune că i s-a imprimat o anumită ideologie. Experții au evaluat măsura în care recomandările comisiei europene au fost îndeplinite de către guvernul de la Chișinău.

Cel mai slab scor mediu îl avem în partea de libertate de exprimare, dar acele recomandări țin mai mult de transparența în presă, nu neapărat de faptul că nu ne putem exprima liber. Iar cel mai bine stăm la capitolul de securitate. Dar cumva este și logic că atunci când stăm bine la securitate, la libertatea de exprimare stăm un pic mai slab.

Scorul mediu pentru îndeplinirea celor 43 de recomandări ale Comisiei Europene pentru Republica Moldova este de aproximativ 3 din 5 puncte prevăzute de metodologia de evaluare.

Restructurarea și privatizarea proprietății de stat

Cum poate fi îmbunătățit mediului de afaceri și reducerea interferenței statului în stabilirea prețurilor și menținerea unui ritm rapid de reforme pentru restructurarea și/sau privatizarea proprietății de stat?

În primul rând, avem nevoie de o viziune foarte clară unde vrem să ajungem și, la fel de important, să avem suficientă voință și capacitate de implementare. Pentru că, de foarte multe ori, noi reușim să elaborăm o viziune destul de bună, însă, din păcate, când ajungem la implementare, avem o capacitate administrativă limitată.

Dacă este să vorbim despre interferența statului sub aspectul prezenței întreprinderilor de stat, Republica Moldova are o strategie foarte bună, adoptată încă la sfârșitul anului 2022. Aceasta are ținte clare, inclusiv rigori de transparență și de integritate în ceea ce privește cum urmează să fie efectuate privatizările. La fel, foarte important, toate întreprinderile din portofoliul statului sunt clasificate în câteva categorii, ca parte a unui proces numit mecanism de triere, care de altfel a fost elaborat de Guvern. Aici însă, din păcate, avem o problemă de transparență, deoarece încă nu a fost făcută public această listă, ca să fie comunicată și explicată publicului - care întreprinderi rămân în portofoliul statului și care urmează a fi privatizate, care urmează a fi lichidate și sub ce formă? Este de menționat că întreprinderile se împartă în vreo cinci categorii.

Tot la acest capitol, avem o strategie, dar nu avem încă un program de implementare aprobat, care se lasă așteptat. Un astfel de program a fost elaborat și se află de câteva luni în proces de consultări publice, dar întârzie să fie implementat.

Despre interferența statului mai vorbim și când se influențează prețurile, acesta fiind în general un subiect destul de sensibil în societate. În Republica Moldova, de multe ori se creează impresii cumva false în privința interferenței statului în stabilirea prețului, care este una medie. Așadar, nu putem spune că există o interferență foarte mare. A existat o astfel de situație în timpul stării de urgență, atunci când statul a intervenit. Acea intervenție însă a fost justificată. Când am avut acea inflație rampantă, unul din instrumentele statului pentru a limita creșterea prețurilor a fost să limiteze adaosul comercial la anumite produse.

Astfel, ele au fost introduse într-o listă a produselor de bază importante, iar odată cu revenirea inflației în parametrii optimi, s-a revenit la lista inițială, acele produse fiind scoase.

Referitor la mediul de afaceri, în unele domenii vedem anumite progrese, în special în dereglementare și debirocratizare, acolo unde avem câteva pachete pe care Ministerul Economiei le-a elaborat, fiind aprobate de către Parlament.

Pe zona de digitalizare avem anumite progrese, mai exact, în digitalizarea serviciilor publice. Mai avem însă rezerve în domenii precum infrastructura calității, protecția consumatorului, protecția concurenței. Aici trebuie să se intervină pentru a avea un mediul de afaceri mai viabil și mai predictibil.

Îmbunătățiri pe piața muncii

Cum stăm la capitolul piața muncii, acolo unde este nevoie, conform concluziilor raportului, de creșterea stimulentelor pentru participarea populației pe piața muncii, și să ia măsuri pentru a combate ocuparea informală a forței de muncă?

Într-adevăr, Republica Moldova are două mari constrângeri care au fost reliefate și de către Comisia Europeană. Pe de o parte, avem o rată de inactivitate foarte mare, cu toate că rata șomajului în Republica Moldova este una destul de mică. Rata de inactivitate, adică populația în afara forței de muncă, este una din cele mai mari din Europa și asta este o mare problemă.

De asemenea, economia informală [munca la negru - n.r.] are o pondere destul de mare. Aproape fiecare a patra persoană din populația ocupată, care are un anumit venit, face parte din economia informală. Evident că, având asemenea constrângeri, ne confruntăm cu multe provocări.

Ceea ce a făcut în acest domeniu, în ultimii trei ani, Ministerul Muncii și Protecției Sociale este chiar lăudabil, cel puțin din perspectiva coerenței politicilor elaborate și implementate.

Există un program cadru - Programul Național de Ocupare a Forței de Muncă - unde sunt foarte bine setate aceste două probleme. Totuși, una este să elaborezi politici, iar alta este să ai instrumente cu care să le implementezi. În acest sens, instrumentele Ministerului Muncii sunt două instituții cheie. Pe de o parte, este Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă (ANOFM), care are drept misiune principală plasarea a cât mai multor persoane în câmpul muncii, adică de a fi un broker sau un intermediar pe piața muncii din partea statului. Pe de altă parte, avem Inspectoratul de Stat al Muncii (ISM), a cărui misiune de bază este de a combate munca nedeclarată și de a legaliza cât mai multe persoane.

Ministerul Muncii și Protecției Sociale, pe lângă acel document cadru - Programul Național de Ocupare a Forței de Muncă -, a elaborat și două documente de viziune specifice pentru fiecare instituție, cu planuri de acțiuni concrete care trebuie să fie întreprinse pentru a îmbunătăți lucrurile, atât pentru ANOFM, cât și pentru ISM.

Avem deja și anumite progrese palpabile, de aceea, în cadrul evaluării privind implementarea recomandărilor Comisiei Europene, recomandarea dată a fost notată cu 3,5 puncte din 5.

Spre exemplu, dacă este să ne referim la ANOFM, vedem în anul 2023 o creștere cu peste 14% a numărului de persoane plasate în câmpul muncii de către această instituție și o mult mai bună asimilare a bugetului pentru măsuri active de ocupare a forței de muncă. S-au realizat foarte multe și în privința design-ului acestor măsuri active de ocupare a forței de muncă. S-au creat, spre exemplu, echipe mobile ca să fie identificate mai ușor persoanele în căutarea unui loc de muncă. Mai pe scurt, s-au reușit progrese destul de bune în acest sens.

Dacă este să vorbim despre Inspectoratul de Stat al Muncii, această instituție a fost cumva amputată odată cu reforma din 2018-2019, atunci când i s-a interzis să facă controale inopinate. Căci cum poți să depistezi munca la negru în cazul unui control planificat? Este evident o disonanță cognitivă aici. Parlamentul a modificat legislația în vigoare, iar această instituție și-a recâștigat acest drept de a putea face controale inopinate. De asemenea, este foarte important de menționat că se implementează controale în baza unor criterii de risc, astfel încât agenții economici onești să nu fie inspectați, să nu aibă probleme. Doar cei care se află, după anumiți parametri, în zona de risc sunt inspectați.

În ceea ce privește Inspectoratul de Stat al Muncii, la fel de important este de menționat că a avut loc reorganizarea acestei instituții cu o guvernanță mult mai bună, deoarece atunci când mergi la un agent economic cu scopul de depista munca nedeclarată este nevoie, cu siguranță, de multă integritate și diligență. Și aici putem deja vorbi despre rezultate foarte bune, dar sigur că este încă mult de muncă.

Spre exemplu, în primele cinci luni ale anului, Inspectoratul de Stat al Muncii a reușit, datorită controalelor, să legalizeze persoanele care lucrau la negru, ca acestea să aibă contract de muncă oficial. Astfel, într-o perioadă destul de restrânsă s-a reușit legalizarea în câmpul muncii a mult mai multor persoane decât în tot intervalul 2017-2023. Înțelegem că lucrurile au prins viteză și asta este îmbucurător, dar este foarte important ca să continue implementarea acelor documente de viziune.

Pe lângă aceasta, mai este nevoie în mod sigur de eforturi și din partea altor ministere, în special a Ministerului Educației și Ministerului Dezvoltării Economice și Digitalizării. Dacă e să vorbim despre Ministerul Educației, există și o recomandare, apropo, a Comisiei Europene pe care am evaluat-o. Pe parcursul ultimului an de zile, Ministerul Educației a promovat mai multe reforme care să flexibilizeze piața muncii. Așadar, se acordă mult mai multă atenție educării și învățării pe tot parcursul vieții. Pentru că trăim într-o lume în care adaptabilitatea devine tot mai importantă. Este imperios necesar să se investească pentru ca oamenii să aibă această capacitate de adaptare. S-au schimbat anumite instrumente, inclusiv Codul educației, prin introducerea așa-numitor microcalificării.

Pe acest domeniu, per ansamblu, avem un progres destul de bun în ceea ce au făcut instituțiile statului, dar, bineînțeles, spațiu de creștere este foarte mult. Acest progres nu trebuie să se oprească aici, ci trebuie să existe continuitate în aceste reforme, pentru că avem deja în societate niște dileme destul de importante. Una este legată de importul forței de muncă. Există o presiune tot mai mare din partea unei părți din comunitatea de afaceri pentru a importa și mai multă forță de muncă, pentru a face și mai liberal acest import. Pe de altă parte, avem o rată de inactivitate, în continuare, foarte mare, ceea ce sugerează că trebuie să muncim foarte mult ca, în primul rând, să reactivăm sau să aducem în cadrul forței de muncă persoane care sunt în Republica Moldova și nu muncesc în prezent din varii motive.

Betonarea securității energetice

Una dintre recomandările raportului se referă la creșterea investițiilor în infrastructură, în special pentru a îmbunătăți securitatea energetică și pentru a facilita comerțul internațional, dar și digitalizarea. Putem spera în anii ce vor veni măcar la o autostradă care să fie construită din acele fonduri de pre-aderare?

Dacă vom face acțiuni concrete în acest sens, visul poate deveni realitate. Într-adevăr, chestiunea de conectivitate este critică pentru Republica Moldova, sub toate aspectele. În ultimii ani, am reușit progrese substanțiale în ceea ce privește conectivitatea energetică. Eram până nu demult dependenți, practic 100%, de Federația Rusă și tremuram la orice șantaj al Moscovei. Acum, lucrurile s-au schimbat radical. Este în construcție linia electrică aeriană Vulcănești-Chișinău, există deja un plan concret și finanțare pentru linia de înaltă tensiune Bălți-Suceava. A fost o reușită a Ucrainei și Republica Moldova ca în 2022, în timp record, să se producă acea racordare sau sincronizare la sistemul energetic european ENTSO-E, care a însemnat foarte mult pentru noi, mai ales în toamna anului 2022, când am avut doar anumite perioade fără energie electrică. Am putut fi rămas, în general, fără energie, dacă nu ne-am fi racordat la sistemul european. Așadar, pe partea energetică s-au făcut progrese însemnate.

În ceea ce privește infrastructură rutieră și feroviară, există încă foarte multe rezerve de creștere pentru Republica Moldova. Pentru că dacă ne uităm, spre exemplu, la indicele de ușurință logistică pe care îl face Banca Mondială, avem un punctaj destul de modest, doar 2,5 din 5. Infrastructura este un catalizator foarte important de creștere economică, iar noi, după invazia rusă în Ucraina, atunci când s-a pus o presiune enormă pe infrastructura noastră, am văzut că avem încă destul de multe deficiențe.

Este foarte important că Moldova este în anumite planuri mai transnaționale în ceea ce privește conectivitatea. Spre exemplu, dacă vorbim de conectivitatea feroviară, există un proiect comun Polonia -Ucraina - România. Asta ar însemna inclusiv linii de ecartament european pe care să le avem și în Republica Moldova. La fel, Autostrada Unirii din România, care să treacă prin Republica Moldova și mai departe spre Odesa.

Există perspective, dar trebuie să rămânem ancorați în procesul de integrare europeană. Este foarte important să ne facem temele de acasă, deoarece, în ceea ce privește investițiile publice, avem o mare problemă. Pe de o parte, spunem că avem acest deficit acut de infrastructură, adică este nevoie de investiții în infrastructură, dar, dacă ne uităm la nivelul de executare a cheltuielilor publice în infrastructură, în fiecare an se execută doar 70-75% din buget. Deci, nu reușim să executăm nici ceea ce planificăm, nici ceea ce ne putem permite. Acest lucru este foarte trist și trebuie să îmbunătățim foarte mult procesele în acest sens. Trebuie să lucrăm mult mai mult la partea de pregătire a proiectelor, ca să avem mai puține impedimente în implementarea lor. Mai ales că proiectele de infrastructură sunt foarte complexe. Este bine să se lucreze mai minuțios și să se aloce mai mult timp la studii de prefezabilitate. Una din recomandările noastre era ca aceste studii de prefezabilitate să fie publicate pe site-urile autorităților publice centrale, ca să existe și acest control public, ca să vedem în ce măsură și cât de bine se planifică aceste proiecte și de ce ajungem să avem blocaje în implementarea acestor proiecte.

Odată cu procesul de integrare europeană, eu cred că lucrurile se vor îmbunătăți. Important este să fim coerenți în politicile noastre, pentru că, din păcate, anumite reforme vin cumva pe contrasens cu cadrul național de planificare strategică. Spre exemplu, avem această reformă prin care administrația de stat a drumurilor absoarbe cele 10 SA Drumuri, adică societăți pe acțiuni, ceea ce nu se încadrează nici în politica de deetatizare, creând impedimente pe viitor. Există planuri transnaționale în care este încadrată și Republica Moldova și este foarte important să fim suficient de abili în argumentarea acestor investiții și să avem capacitate de absorbție.

Anul trecut, am făcut o dezbatere, spre exemplu, pentru ca Republica Moldova să emită un eurobond în perioada următoare. Anume pentru a face pregătirile în acest sens, deoarece noi suntem unica țară din Europa care nu are o referință economică pe piața externă de capital. Și acest aspect este unul negativ. Avem nevoie să emitem și noi eurobonduri, deoarece acest lucru inclusiv responsabilizează autoritățile, întrucât nimeni nu te evaluează mai bine decât investitorii privați care au investit banii lor. Piatră de moară de care ne-am poticnit în acele discuții însă este iarăși discuțiile despre ce proiecte să finanțăm ca să fie suficient de viabile economic și să poată fi implementate intern, deoarece avem această tergiversare, de obicei, a proiectelor de infrastructură.

Condiții pentru atragerea investitorilor străini

Atragerea investițiilor străine nu se poate face decât într-un stat de drept funcțional și chiar unul apărat militar. Cum putem convinge investitorii să vină în Republica Moldova în contextul războiului din Ucraina?

Da, asta, într-adevăr, este o constrângere, care a fost nuanțată, inclusiv și în acest raport de evaluare. Dacă este să ne uităm geografic, noi suntem unicul vecin al Ucrainei care nu este membru NATO. Evident că riscurile de securitate pentru Republica Moldova sunt mult mai mari atunci când suntem evaluați din punct de vedere investițional. Și acesta este un risc care nu prea poate fi combătut. Percepția investitorilor este influențată și de acest factor.

Dar, în același timp, iarăși, trebuie să ne facem bine tema noastră de acasă. Pentru că noi am avut o strategie națională de atragere a investitorilor și promovare a exporturilor care a expirat în 2020, iar până în iulie 2024 nu am avut un document de planificare strategică. Nu am avut o viziune clară, coerentă a ceea ce vrem să facem și ce vom face ca să atragem investiții străine directe. Acest document a fost aprobat abia la începutul lunii iulie anul curent, iar pe lângă strategie, trebuie să oferim stabilitate și predictibilitate. Or, noi, în raport, avem exemple concrete de legi care vizează direct investitorii străini. Spre exemplu, Legea cu privire la investiții străini, Legea cu privire la parteneriatul public-privat, Legea cu privire la concesionări. Din perspectiva investițională, aceste legi sunt foarte importante. Anul trecut, aceste legi au fost într-un rând modificate, iar noi am semnalat, spre exemplu, în cazul legii parteneriatul public-privat, că legea este proastă, așa cum a fost votată. Legea a fost votată de parlamentari, iar la câteva luni distanță, când nici nu apucase să se usuce bine cerneala, a fost modificată din nou.

Dacă ne uităm, spre exemplu, la Statele Unite, care este cea mai performantă economie a lumii, de multe ori, suntem, cumva, mirați: Oare cum se face ca au asemenea prevederi învechite? Sau de ce au asemenea sistem electoral? Îl au însă așa pentru că există stabilitate și predictibilitate în actul legislativ. În concluzie, este ceea ce trebuie să învățăm și noi, anume să oferim stabilitate și predictibilitate investitorilor străini.

Vă mulțumim!