Video // Averile nejustificate ale funcţionarilor cu venituri modeste şi confiscarea extinsă. Când va funcţiona instrumentul anticorupţie

Anastasia Nani
17/02/2018
Ședința Clubului Jurnaliștilor de Investigație, 14 februarie. Foto: CIJM

Adoptată în 2014, prevederea privind confiscarea extinsă în cazurile de corupţie a fost aplicată de magistraţi abia în 2017 și doar în două cazuri. Deşi societatea civilă se aştepta ca procurorii să stea imediat cu ochii pe marile averi ale funcţionarilor, oamenii legii susţin că acest instrument va fi pus în aplicare mai des peste câţiva ani. Şi asta pentru că legea nu are efect retroactiv, iar procurorii trebuie să ia în calcul „valoarea bunurilor dobândite de persoana condamnată timp de cinci ani înainte şi după săvârşirea infracţiunii”. Subiectul a fost abordat în cadrul şedinţei Clubului Jurnaliştilor de Investigaţie de miercuri, 14 februarie. 

Prevederile privind îmbogăţirea ilicită şi confiscare extinsă, prezentate drept instrumente anticorupţie, au fost introduse în Codul Penal în 2014. Peste doar câteva luni, fostul avocat parlamentar Tudor Lazăr a sesizat Curtea Constituţională, cerând magistraţilor să se expună dacă aceste prevederi sunt sau nu constituţionale. Ombudsmanul a atenţionat judecătorii că noile norme contraveneau mai multor articole din Constituţie, cum ar fi egalitatea, protecția proprietății sau prezumția nevinovăției. În 2015, Curtea a respins sesizarea, iar procurorii au avut mână liberă să stea cu ochii pe averile nejustificate ale funcţionarilor cu venituri modeste.

Secretar CMC, cu bunuri confiscate

Până acum însă confiscarea extinsă a fost aplicată doar în cazul a două persoane, ambele hotărâri fiind emise în 2017. Unul dintre funcţionarii cărora le-au fost confiscate bunuri este Valeriu Didencu, secretarul Consiliului municipal Chişinău (CMC), reţinut în mai 2017 fiind învinuit că ar fi pretins de mai multe ori bani şi bunuri de la reprezentanţii unor firme şi de la unii consilieri municipali pentru diferite servicii. La scurt timp de la reţinere, el şi-a recunoscut vina, iar dosarul a fost examinat conform unei proceduri speciale. În octombrie 2017, fostul secretar al CMC a fost condamnat la doi ani şi două luni de închisoare cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis și i-a fost aplicată o amendă de 155.000 de lei. Totodată, el a fost privat de dreptul de a ocupa funcţii publice şi de demnitate publică pe un termen de cinci ani. Instanţa a suspendat însă pedeapsa pentru un termen de probă de un an. Lui Valeriu Didencu i-au fost confiscate în folosul statului, conform articolului 106 prim din Codul Penal, cel care prevede confiscarea extinsă, 118.000 de lei şi 2.300 de euro. Banii au fost ridicaţi în cadrul percheziţiei din casa lui Valeriu Didencu, „ca bunuri provenite din activităţi infracţionale de corupţie”. În baza articolului 106, confiscarea specială, fostului secretar al CMC i-au mai fost confiscate, tot în folosul statului, sumele de 2.000 de dolari şi 1.000 de lei, dar și o baterie de artificii profesională „ca bunuri rezultate din infracţiune”. 

Dacă în cazul lui lui Valeriu Didencu instanţa a descris în detalii circumstanţele, a indicat sumele confiscate şi nu a anonimizat sentinţa, în cel de-al doilea dosar - cazul unui angajat al CRIS Registru - lucrurile stau invers. „Instanța a spus pur și simplu că se aplică confiscarea specială și confiscarea extinsă, fără a descifra suma, din ce a fost constituită, dar şi fără a preciza dacă au fost sau nu respectate condițiile prevăzute de articolul 106 prim”, a precizat fosta judecătoare Raisa Botezatu, autoarea unui recent studiu privind hotărârile judecătoreşti pe infracţiunile de corupţie, adoptate în perioada 2013 - 2017.

Când va funcţiona instrumentul anticorupţie

Viorel Morari, şeful Procuraturii Anticorupţie, susţine că pentru ca subalternii săi să ceară în instanţa de judecată confiscarea averii nejustificate, trebuie să adune suficiente probe care să demonstreze „activitatea infracțională îndelungată” a unui funcţionar. „Ca să demonstrezi că persoana are o activitate infracțională îndelungată, că veniturile sale legale sunt net inferioare proprietăților și cheltuielilor, pentru a administra probe în instanță și instanța să dispună trecerea în contul statului a acestor proprietăți - aici e dificultatea. În mare parte, în Republica Moldova tranzacțiile financiare se fac în cash, sunt transferuri de peste hotare. Fiecare dintre funcționari are membri de familie peste hotare. De exemplu, dacă bunul este scris pe soacră sau pe cineva din rude, dar ruda are dovada provenienței acesteia, percepţia societăţii e că bunul respectiv ar aparţine funcţionarului, dar noi trebuie să demonstrăm că el aparţine, că el îl foloseşte, că el a investit banii, că persoana care deţine bunul nu are surse financiare”, a spus Viorel Morari.

Atât procurorii, cât și experții susțin că în câțiva ani numărul de confiscări extinse se va mări. Explicația este că legea, adoptată în 2014, nu are efect retroactiv, iar procurorii trebuie să ia în calcul „valoarea bunurilor dobândite de persoana condamnată timp de cinci ani înainte şi după săvârşirea infracţiunii”. „Poporul zice: «De ce nu vă uitați la marile averi?» Răspunsul ar fi: «Acesta nu este instrumentul prin care ne putem uita la averile dobândite înainte de 2014». Dacă norma nu era în vigoare, ea nu poate fi aplicată retroactiv. De acum încolo vor fi din ce în ce mai multe cazuri”, a punctat experta Laura Ştefan de la Expert Forum din România.

„Pe oameni puțin îi interesează dacă avem o sentință de condamnare”

În țara vecină, acolo unde lupta cu corupţia a avansat mult în ultimii ani, se pune uneori un accent mai mare pe confiscare decât pe hotărârile de condamnare, spune experta. „Pe oameni puțin îi interesează dacă avem o sentință de condamnare dacă ei văd că persoana continuă să trăiască la un nivel înalt și nu pare să fi pierdut din bunurile dobândite în mod necinstit”, a comentat ea.

Experta a subliniat şi faptul că bunurile ar trebui sechestrate la un moment timpuriu în anchetă. „Banii circulă în câteva secunde dintr-un cont în altul. Dacă eu, procurorul, nu fac o anchetă financiară solidă înainte de a anunța individul că este obiect al unei investigații, este foarte probabil să nu mai găsesc nimic în cont. Dacă un hotel stă sechestrat trei ani, vă garantez că proprietarul nu mai are niciun interes să-l mențină într-o stare decentă, el va degrada. Nu mai spun ce se întâmplă cu mașinile sechestrate, care stau în ploaie și se deteriorează. De exemplu, ancheta durează trei ani, alți trei ani mai durează în instanță. Mergem la locul unde se afla hotelul și descoperim o ruină. Ce mai recuperează statul?”, s-a întrebat retoric Laura Ştefan.

Soluţia pe care o sugerează experta şi care funcţionează în cazul altor ţări este înființarea unei agenții care să se ocupă de administrarea bunurilor, sechestrate și confiscate. În cazul Republicii Moldova este vorba despre Agenţia de Recuperare a Bunurilor Infracționale (ARBI). Conducerea instituției a fost aleasă în vara anului 2017. Peste câteva luni, democrații Sergiu Sârbu şi Andrian Candu au înaintat o iniţiativă legislativă care presupunea trecerea ARBI de la Centrul Naţional Anticorupţie la Ministerul Finanţelor. Autorii proiectului au renunțat însă la inițiativă după ce proiectul a fost criticat de societatea civilă. Inițiativa a nemulțumit-o și pe Cristina Țărnă, acesta fiind unul dintre motivele pe care care le-a invocat la demisia sa din funcția de vicedirector al CNA. 

Anastasia Nani
17/02/2018

Comentarii