Liderul Partidului Coaliția pentru Unitate și Bunăstare, Igor Munteanu, a acordat un interviu buletinului de politică externă FES/APE în care am discutat despre principalele provocări pe care Republica Moldova le va avea de înfruntat în acest an. Am vorbit despre criza energetică din regiunea transnistreană provocată de ambițiile Rusiei de a destabiliza Republica Moldova și pârghiile de presiune pe care Moscova le mai exercită asupra Chișinăului. Am discutat despre războiul din proximitate generat de Rusia în Ucraina și impactul lui asupra Republicii Moldova. Nu în ultimul rând, am vorbit despre cât este de vitală o coagulare a tuturor forțelor pro-europene în perspectiva alegerilor din acest an pentru a face față amenințărilor în crescendo ale Kremlinului asupra Republicii, dar și in extenso asupra întregii Europe. Vă invităm să citiți interviul integral cu Igor Munteanu, liderul CUB și fost ambasador al Republicii Moldova în SUA.

Care sunt principalele provocări pentru Republica Moldova în anul 2025? Aș vrea să începem chiar de la această criză energetică pe care Rusia o provoacă în Republica Moldova și să ne spuneți, vă rog, ce impact are ea și cum poate evolua?

Criza energetică trebuie văzută întrun context mai larg în care Europa de Est este o țintă a Federației Ruse într-un război pe care l-a declarat în 2014-2015, atunci când s-au opus categoric includerii statelor din Parteneriatul Estic într-un Acord de asociere cu Uniunea Europeană. De atunci a mizat și a crescut permanent mizele pe mai multe planuri. Așadar, criza energetică face parte dintr-o strategie pe termen lung, în care, în primul rând, Federația Rusă a încercat să obțină capitularea Uniunii Europene.

Pentru că atunci când depinzi într-o proporție de 35% din piața ta energetică de hidrocarburile și gazul importat din Rusia, principialitatea ta este diminuată de interesul economic. Deci, loviturile s-au dat în raport cu relația transatlantică și în raport cu statele mici care se simțeau vulnerabile.

Dar să revenim la actualitatea de astăzi. Federația Rusă consideră instrumentele pe care le are la dispoziție – energie și intimidarea și frica de prețuri înalte – pe capitularea guvernelor. Dacă populațiile statelor noastre ar fi mai prospere, intimidările rusești nu ar funcționa, deoarece ne-am adapta complet la piața europeană, la prețuri, la tarife, la bunăstarea populației.

În acest caz, Federația Rusă nu ar avea cum să-și impună punctul de vedere. Dar atâta timp cât Republica Moldova a rămas dependentă și ancorată la o rețea moștenită din regimul sovietic, de furnizarea curentului electric, de menținerea prețurilor prin politici de subsidiere, la nivelul unei populații sărace, Federația Rusă a considerat că este îndreptățită să intervină cu campanii agresive și de propagandă.

Ucraina s-a decuplat în mod natural ca urmare a faptului că se apără de intervenția militară străină. În schimb, Republica Moldova nu s-a decuplat imediat, chiar și după anul 2022, considerând eronat că Federația Rusă nu va avea o politică de deconectare a enclavei sale separatiste [regiunea transnistreană] foarte vulnerabile, dar patronate financiar și energetic de Federația Rusă.

Chișinăul a menținut până în ultima clipă o teză eronată, potrivit căreia noi suntem în siguranță și că Federația Rusă nu va înceta să furnizeze gaze naturale chiar pe degeaba regiunii separatiste transnistrene, din care vom primi curentul electric de care avem nevoie.

Acest punct de vedere a fost un punct eronat și a accentuat, oricum, iluzionarea actualului guvern Recean în contextul în care Federația Rusă vede în jurul său doar victime sau doar adversari.

Independența energetică ca „prioritate zero”

Unde se plasează, în acest context, Republica Moldova din perspectiva Rusiei?

Noi, cu siguranță, nu putem fi un adversar Federației Ruse, dar suntem cu siguranță o victimă. Și escaladarea situației sau aceste crize a demonstrat în primul rând că Federația Rusă nu pune niciun preț pe atașamentul la Russkii Mir al populației din stânga Nistrului. În al doilea rând, că pentru Federația Rusă contează mai întâi de toate doborârea guvernului de la Chișinău și mai apoi menținerea unei politici de patronaj în raport cu clientela sa regională. Și în aceste condiții, sigur că singura opțiune pe care o are în acest moment guvernul este să nu se iluzioneze, să accelereze din toate puterile lucrările de conectare la liniile de înaltă tensiune cu România și UE,  încât și gazele naturale și cloridul electric să nu depindă de Moldgres-ul din Transnistria sau de actori externe.

În al doilea rând, poate chiar mai important, este că criza energetică este doar o componentă a vulnerabilităților economice ale Republicii Moldova. Pentru că degeaba faci conexiunea dacă populația nu va fi capabilă să plătească acele tarife.

Adaptarea populatiei la tarifele din România și la piața europeană este o condiție obligatorie. Este la fel de important ca și implementarea acquisul comunitar. Iar pentru asta trebuie să investești puternic în relansarea economică, în atragerea de investiții și creșterea bunăstării populației.

Chiar dacă unor ar putea să le pară un fel de vis roz, aceasta este singura cale de decuplare de influența nocivă a Federației Ruse – creșterea veniturilor populației, sporirea rezilienței economice și capacitatea populației de a suporta orice fel de șocuri furnizate cu dărnicie din partea metropolei imperialiste.

Tranzacționalismul și efectele sale

O altă provocare pe care o vedem noi extrem de importantă este războiul dus de Rusia în Ucraina și impactul său asupra Republicii Moldova. La ce să ne așteptăm din această perspectivă în 2025 pentru Republica Moldova?

Aparent, obiectivele formulate de noul președinte american Donald Trump, anume că în 24 de ore va încheia războiul, nu a trezit decât hilaritate. Pentru că acest război nu poate fi încheiat printr-o înțelegere făcută fără efort geopolitic substanțial.

Și cred că, după transmiterea obligației de a stabili condițiile necesare asupra unui „big deal” [înțelegere  important între Rusia și SUA] generalul Keith Kellogg [reprezentant special pentru conflictul Ucraina și Rusia],  trebuie să ne așteptăm ca aceste două părți să înceapă a negocia – America și Rusia.

Totodată, acest război nu se va încheia dacă interesele Ucrainei vor fi puternic afectate și Ucraina nu va primi niciun fel de asigurări ori garanții asupra viitorului său. Asta înseamnă că un „big deal”, ca la Ialta sau München, nu va rezolva problema peste capul ucrainenilor. Și asta este o chestiune principială.

În căutarea unor garanții solide de securitate

Cât de afectată este Republica Moldova de aceste înțelegeri ce pot surveni și ce poate face Chișinăul în această privință?

Republica Moldova se află în același context de insecuritate și de atacuri convenționale și hibrid ca și Georgia, de exemplu, și se ferește cu multă grijă. Așa am văzut în ultimii ani de la guvernarea PAS, să nu provoace, deși acest lucru este aproape imposibil de evitat. Și Republica Moldova trebuie să caute alte garanții de securitate viabile, solide, care să garanteze cetățenilor săi că în eventualitatea unui păci șubrede, Federația Rusia nu se va simți îndreptățită să ajungă la Chișinău și să instaleze propriile sale guverne marionetă. Iar acest lucru, iarăși, ține nu doar de cadourile pe care putem să le primim sau putem să nu le primim, ci de câteva lucruri importante.

De un plan B – asta înseamnă un plan care este împărtășit și asumat de către Republica Moldova, România, Polonia – de apărare a frontierelor noastre și a populației, în primul rând. Și, doi, sigur că este nevoie de mai multă coeziune internă, pentru ca aceste planuri să nu fie reverberate doar către formațiunea aflată la guvernare, dar și către cea mai mare parte a populației.

Trebuie să existe consensul majorității populației asupra dorinței noastre. Să existe consens asupra dorinței noastre de a fi protejați și nu să încurajăm venirea peste noi a unei intervenții militare.

Și asta solicită din partea Guvernului și alte abordări decât le-a manifestat acesta în ultimii patru ani, din punctul meu de vedere. Sigur că pe lângă eforturile pe care le fac Statele Unite pentru ca să aducă Rusia la masa de negocieri într-o formulă care să accepte conservarea statalității Ucrainei și conservarea unor mari părți din teritoriu care îi aparține statului ucrainean, din această ecuație până la moment lipsesc europeni. Și acest lucru este foarte regretabil.

Pentru că pe de-o parte, asta semnalizează încă o dată Federația Rusă că Bruxellesul nu contează, precum nu contează nici vocile comunității europene, contează doar o pace în doi într-un duet între americani și ruși.

Sporirea rolului UE pe scena internațională prin revitalizarea complexului industrial militar

Ce este de făcut într-un asemenea context? Care ar putea fi soluțiile pentru UE?

Și asta, într-un fel, neglijează importanța și valoarea strategică a Uniunii Europene, într-un cadru mai larg. Va trebui ca lideri europeni, pornind de la secretarul general NATO, Mark Rutte, până la statele cele mai influente din Europa Centrală și din Europa Occidentală, să găsească soluții de a fi relevanți.

Iar asta înseamnă repornirea complexului militar-industrial, atașarea la bugetele militare care cu siguranță vor crește, a identității europene și pregătirea de planuri de contingență, atât militare cât și economice.

Faptul că, de exemplu, din ianuarie, importurile de gaze natural din Federația Rusă au crescut de 12 ori, vorbește despre faptul că economiile europene în continuare nu s-au adaptat la această confruntare cu vecinul și adversarul din Est. Și această vulnerabilitate nu știu dacă va fi compensată imediat cu furnizările de gaze lichefiate din SUA. Deși asta ar fi o soluție, dar depinde și de prețuri și depinde de respectul pe care SUA îl va manifesta de acum înainte în raport cu identitatea europeană.

Deci a fi european înseamnă să fii slab sau vulnerabil și asta este o chestiune principială sau strategică pe agenda tuturor statelor care fac parte din spațiul european, după cortină sau în interiorul clubului.

Compromisuri și unitate în perspectiva alegerilor parlamentare

Cât de important este ca forțele pro-europene să facă front comun în acest moment crucial pentru viitorul Republicii Moldova în care ne pregătim de alegeri parlamentare și câtă disponibilitate vedeți din partea tuturor forțelor pro-europene de pe eșichierul politic din Republica Moldova de a face compromisuri pentru o viitoare alianță în vederea stabilirii din nou a unei coaliții de guvernare pro-europene pentru următorii patru ani?

În primul rând, dacă vorbim de compromisuri, ele sunt așteptate din partea actorului cel mai puternic, formal, nominal și în general, adică cel puternic care este azi la guvernare. Compromisuri din partea actorilor care nu sunt reprezentați în actualul parlament este o iluzie sau este o naivitate.

În al doilea rând, elementul central al unui „Pact Snagov” este capacitatea noastră de a înțelege necesitatea unui concert al vocilor și al argumentelor pentru transformarea Republicii Moldova, nu un monopol asupra puterii și o respingere a oricăror opinii critice.

Din acest punct de vedere, consolidarea internă înseamnă în primul rând revizuirea ideilor false despre unicitatea sau caracterul exclusiv sau privilegiu exclusiv pe care îl are un singur partid aflat la guvernare asupra tuturor pârghiilor puterii și asupra adevărului istoric. Din acest punct de vedere, anul 2025 va fi o șansă pentru regândirea felului în care actorii pro-europeni își vor construi planurile sau proiecțiile pentru viitor, dar va fi și o testare a maturității celor aflați la guvernare.

Dacă vor dori să păstreze puterea fără ca să cedeze nimic din această putere sau fără ca să înțeleagă că greșelile din trecut au condus la situația foarte precară a guvernării. Și nu doar din cauza războiului sau din cauza rușilor sau din cauza războaielor hibride, ci, în primul rând, din cauza competenței limitate pe domeniile strategice, creștere economică, funcționarea instituțiilor democratice, reformele cheie, care au fost promise și nelivrate și politicii de incluziune. Și mă refer aici nu doar la incluziunea minorităților sau la incluziunea unor grupuri vulnerabile, ci, în primul rând, la incluziunea punctelor de vedere care trebuie să fie complementare într-un efort care sub nicio formă nu poate aparține unei singure forțe politice.

În această dimensiune de consolidare, cum spuneți dumneavoastră, un rol important îl vor juca și guvernele prietene din vecinătatea apropiată sau din Europa Occidentală. Pentru că situația de criză care se menține și se acutizează în acest moment este și rezultatul miopiei manifestate de-a lungul anilor și a monopolului asupra puterii politice pe care au tolerat-o din partea Partidului Acțiune și Solidaritate.

Pentru ca să fim obiectiv conectați la adevăr trebuie să înțelegem și alte dimensiuni care uneori poate nu sunt favorabile, sau nu sunt favorabile și plăcute, dar ele sunt extrem de necesare pentru ca să înțelegem cum ieșim din această criză sistemică în care ne găsim la începutul anului 2025.

Vă mulțumim!