Am discutat cu trei experți în cadrul unui interviu extins realizat pentru Buletinul de politică externă FES/APE, prilej cu care am abordat cele mai importante riscuri și provocări cu care Republica Moldova se va confrunta inevitabil în acest an. Am stat de vorbă cu experții Mihai Isac, Ștefan Bejan de la Watchdog Community, precum și cu directoarea think-tank-ului Experts for Security and Global Affairs (ESGA), Angela Grămadă.

Discuția a vizat posibilele evoluții din dosarul transnistrean și situația din UTA Găgăuzia, precum și războiul din Ucraina și consecințele acestuia pentru Republica Moldova. De asemenea, am vorbit despre reforme și parcursul european al țării, dar și despre capacitatea actualei guvernări pro-europene de a livra rezultatele promise în urma alegerilor parlamentare din 2025.

Ștefan Bejan, expert Watchdog Community

Care sunt principalele riscuri de securitate și provocări pentru Republica Moldova în anul 2026? La ce anume ar trebui să fim mai atenție în acest an?

În primul rând, situația Republicii Moldova va depinde în mare măsură de evoluția războiului din Ucraina, inclusiv de ceea ce se întâmplă pe front. O Rusie mai agresivă înseamnă, în mod automat, provocări mai mari pentru Republica Moldova. Mă aștept ca spațiul aerian al țării să continue să fie încălcat de Federația Rusă, inclusiv prin utilizarea dronelor. Există riscul ca unele dintre acestea să fie echipate cu explozibili și să pătrundă pe teritoriul Republicii Moldova.

De asemenea, războiul hibrid nu doar că nu s-a diminuat, ci a căpătat dimensiuni noi, mai ales după alegerile din septembrie. Nimeni nu mai crede narațiunea potrivit căreia Rusia și-ar fi pierdut interesul față de Republica Moldova. Dimpotrivă, asistăm la acțiuni coordonate ale unor politicieni de la Chișinău, jurnaliști și bloggeri, fiecare pe paliere diferite, dar urmărind același scop. Această coordonare va continua și în 2026.

În opinia Dvs., care vor fi cele mai mari provocări pentru guvernarea de la Chișinău în acest an?

Din punctul meu de vedere, principalele provocări vor fi cele economice. O creștere economică vizibilă ar diminua impactul războiului hibrid. Este esențial să f ie menținută inflația la cote scăzute și să fie stimulate investițiile. Doar așa Republica Moldova va putea face mai ușor față presiunilor externe.

Pe de altă parte, în 2024 și mai ales în 2025, instituțiile de forță – Poliția, SIS și Procuratura – s-au concentrat masiv pe destructurarea schemelor de corupere electorală. Din această cauză, alte probleme interne au rămas în umbră: consumul și traficul de droguri, traficul de arme, dar și chestiuni aparent minore, cum ar fi accidentele rutiere.

De ce sunt aceste probleme „mici” atât de importante? Pentru că ele influențează direct starea de spirit din societate. Astfel, o societate care nu are încredere în instituții, care nu vede rezultate concrete, este mult mai ușor de manipulat, de corupt și de atras în capcana propagandei rusești.

Se vorbește foarte mult și despre dosarul transnistrean care ar putea fi abordat într-un nouă cheie în 2026, pe fondul volatilității economice din raioanele de Est al Republicii Moldova?

Dosarul transnistrean rămâne una dintre cele mai mari probleme. Rusia continuă să folosească regiunea transnistreană ca instrument de presiune, inclusiv prin crize energetice care afectează direct Republica Moldova. În același timp, Chișinăul pare că face multe concesii fără a obține rezultate palpabile.

Este nevoie de un plan clar de reintegrare și de acțiuni mai ferme. Drepturile omului în regiune sunt încălcate tot mai frecvent. Vedem inclusiv lideri de la Tiraspol care își construiesc capital politic prin atacuri directe la adresa Chișinăului. În această situație, reacțiile trebuie să fie mai hotărâte.

Din aceeași serie a problemelor din zone pro ruse, UTA Găgăuză poate fi o sursă de instabilitate în continuare pentru autoritățile de la Chișinău?

Da. Avem în față alegeri importante în Găgăuzia și este foarte posibil să asistăm la noi scrutine, inclusiv pentru funcția de bașcan al regiunii. Chișinăul trebuie să readucă autonomia găgăuză în cadrul constituțional al Republicii Moldova, altfel riscurile de destabilizare vor crește.

În ceea ce privește provocările ce țin de reformele necesare pentru aderarea la UE, care ar fi cele esențiale pentru perioada următoare?

Văd cel puțin două reforme majore. Prima este reforma administrativ-teritorială. În 2027 vor avea loc alegeri, iar o astfel de reformă trebuie realizată cu cel puțin un an înainte. Evident, vor exista nemulțumiri la nivel local, deoarece desființarea unor primării provoacă rezistență. De aceea, guvernul trebuie să explice foarte clar de ce această reformă este în avantajul oamenilor.

De asemenea, trebuie continuată optimizarea în domeniul învățământului, deoarece singura noastră șansă de a ieși din sărăcie este educația, iar educație de calitate nu se poate face în școli cu 50 de copii și fără cadre didactice calificate. Din acest motiv, optimizarea și reforma profundă în acest domeniu trebuie să continue.

Bineînțeles, persistă și problemele vechi, precum reforma justiției. Aici vedem că lucrurile se mișcă lent. Există condamnări, dar unii nu ajung să își ispășească pedepsele în detenție, fie pentru că nu sunt prinși, fie pentru că reușesc să fugă din țară. De aceea, acest proces trebuie continuat, pentru că momentul în care corupții și criminalii vor ajunge la închisoare va fi semnalul care va consolida încrederea în societate.

Mihai Isac, analist politic și de securitate

Care este principala provocare politică internă pentru Republica Moldova în perioada următoare?

Principala provocare politică internă este accelerarea procesului de reformă, care devine, practic, o necesitate de securitate. Fără reforme profunde și rapide, Republica Moldova nu va putea menține un ritm credibil al integrării europene. Vorbim despre reforme structurale în justiție, administrația publică locală și economie, dar și despre consolidarea arhitecturii de combatere a corupției.

În ceea ce privește lupta împotriva corupției, nu este vorba doar despre combaterea practicilor corupte din administrația publică, ci și despre crearea unor mecanisme solide de prevenire a delapidării fondurilor europene. Odată cu avansarea pe calea integrării europene, riscurile cresc, iar instituțiile trebuie să fie pregătite să gestioneze volume mult mai mari de resurse financiare.

Cât de problematic poate fi dosarul transnistrean în acest an? Care sunt perspectivele în acest sens?

Regiunea de peste Nistru, aflată sub ocupație militară rusă, va reveni inevitabil pe agenda publică. Acest lucru se va întâmpla atât în cadrul negocierilor cu Uniunea Europeană, cât și ca urmare a presiunilor din partea societății civile și a populației de pe ambele maluri ale Nistrului, care solicită soluții reale pentru depășirea situației actuale.

Federația Rusă va folosi acest context pentru a încerca să destabilizeze din interior liniștea socială din Republica Moldova. Vom asista la acțiuni menite să creeze tensiuni, neîncredere și polarizare, inclusiv prin exploatarea unor teme sensibile la nivel regional. Totodată, va crește presiunea exercitată de societatea civilă și de populație asupra autorităților, în vederea identificării unei soluții la situația actuală a regiunii transnistrene.

Va rămâne UTA Găgăuzia un punct vulnerabil în acest an din perspectivă politică?

Da. Alegerile locale din regiunea locuită de comunitatea găgăuză vor reprezenta un nou prilej pentru Federația Rusă de a ataca politic Chișinăul. În plus, situația legată de alegerea guvernatorului este una complicată, având în vedere că actuala guvernatoare nu își poate exercita mandatul. Contextul din Găgăuzia va continua să fie exploatat în scopuri politice externe.

Ce riscuri apar pentru Republica Moldova în contextul negocierilor de pace din Ucraina? Ce ar trebui să facă Chișinăul în acest context?

Autoritățile de la Chișinău trebuie să fie extrem de atente ca deciziile luate în marja negocierilor de pace să nu creeze precedente periculoase pentru Republica Moldova. Fie că vorbim despre statutul trupelor ruse cantonate în stânga Nistrului, despre presiunile exercitate de Federația Rusă pentru o eventuală federalizare a Republicii Moldova sau despre statutul limbii ruse și al Bisericii Ortodoxe Ruse în Republica Moldova.

Autoritățile de la Chișinău trebuie să manifeste o prudență sporită pentru a nu fi puse în fața faptului împlinit în cadrul negocierilor dintre Statele Unite ale Americii, Uniunea Europeană și Federația Rusă.

La ce fel de provocări ne putem aștepta în acest an pe zona economică pentru autoritățile din Republica Moldova?

Chiar dacă economia Republicii Moldova a înregistrat o ușoară creștere, de doar câteva procente, presiunea economică generată de războiul Rusiei împotriva Ucrainei rămâne ridicată. Costurile indirecte ale războiului dus de Federația Rusă împotriva Ucrainei continuă să se resimtă puternic în Republica Moldova.

De asemenea, autoritățile trebuie să dezvolte noi mecanisme de diplomație bilaterală pentru a consolida și aprofunda relațiile cu statele membre ale Uniunii Europene. Nu este suficient să existe relații bune cu Uniunea Europeană ca bloc; este esențial să fie construite relații solide cu fiecare stat membru în parte.

Acest demers este necesar pentru a evita situații precum cea în care se află Ucraina, unde opoziția unui singur stat, precum Ungaria – și posibil și a altora, cum ar fi Slovacia – poate bloca decizii strategice. Republica Moldova nu trebuie să devină ostatică intereselor politice interne ale unor guverne europene..

Ce rol vor juca în acest an parteneriatele de securitate ale Republicii Moldova cu statele occidentale?

Colaborarea în domeniul militar cu statele partenere trebuie continuată și aprofundată. Vorbim atât despre state membre ale Uniunii Europene, cât și despre state NATO sau alți parteneri strategici. Republica Moldova ar trebui să-și cultive relații de securitate privilegiate cu actori-cheie precum Marea Britanie și Canada.

De asemenea, relația cu SUA este esențială pentru Chișinău. Republica Moldova trebuie să învețe să facă lobby la Washington. Ordinea internațională se reconfigurează, iar Chișinăul trebuie să învețe să vorbească limba noilor realități politice americane, pentru a-și prezenta clar interesele, avantajele unei relații solide cu SUA și propriile nevoi de securitate și dezvoltare.

Republica Moldova ar avea mult de câștigat dacă și-ar perfecționa diplomația economică. Chișinăul ar trebui să renunțe la ideea că doar investitorii mari pot salva economia. Pentru multe regiuni ale țării, atragerea companiilor cu capital mediu sau mic este singura soluție viabilă pe termen lung.

Nu în ultimul rând, Republica Moldova are nevoie de o legislație nouă care să garanteze o separare reală între religie și politică. Este esențial să nu mai f ie permis ca Biserica Ortodoxă Rusă din Republica Moldova să fie folosită ca instrument electoral de către politicieni pro-ruși.

Angela Grămadă, directoarea Experts for Security and Global Affairs (ESGA)

Care va fi principala provocare de politică internă pentru Republica Moldova în acest an?

Principala provocare este reconstrucția dialogului cu UTA Găgăuzia, în special cu autoritățile de la Comrat. Nu văd, deocamdată, suficientă inițiativă din partea guvernării pentru a prelua controlul asupra crizei declanșate încă din 2023.

De ce considerați că situația din Găgăuzia este atât de problematică?

Având în vedere modul în care Evghenia Guțul a fost aleasă în funcția de bașcan și faptul că, ulterior, aceasta a fost condamnată, se impune organizarea unor noi alegeri.

Nici în mai 2023, nici în prezent nu am văzut o analiză serioasă din partea partidului de guvernare privind resursele disponibile, instrumentele care pot fi utilizate sau măsurile ce pot fi extinse pentru a reduce influența dezinformării și propagandei ruse în regiune.

Aceasta reprezintă o provocare majoră de politică internă, cu atât mai mult cu cât acest model poate fi replicat și în alte regiuni ale Republicii Moldova. Mă refer la Orhei, la nordul țării sau la alte zone în care există factori ce pot genera riscuri cu impact direct asupra securității interne.

Se vorbește foarte mult în zona experților, dar mai puțin a autorităților, de dosarul transnistrean. Cum vedeți evoluția acestuia în 2026?

O provocare extrem de importantă este capacitatea autorităților de a explica mult mai clar care este viziunea Republicii Moldova privind soluționarea conflictului transnistrean, mai ales în contextul apariției conceptului de „decuplare” a celor două dosare – reintegrarea teritorială și integrarea europeană.

De ce este problematic acest concept al decuplării? Pentru că a fost lansat, dar insuficient argumentat. Această lipsă de claritate vulnerabilizează capacitatea noastră de a explica partenerilor, în special celor din Uniunea Europeană, că Republica Moldova este capabilă să gestioneze procesul de integrare europeană pentru toți cetățenii săi, în mod unitar, fără a crea segregări interne.

Cum afectează acest lucru parcursul european al Republicii Moldova?

Diminuează din rezultatele obținute până acum. Republica Moldova a demonstrat anterior că are o abordare unitară și o viziune coerentă privind reintegrarea. Instrumente precum Acordul de Asociere au generat beneficii reale, inclusiv pentru locuitorii din stânga Nistrului. Acestea sunt modele care ar trebui dezvoltate, nu abandonate.

În acest moment, conceptul decuplării rămâne slab argumentat și vulnerabilizează modul de gestionare a integrării europene per ansamblu.

Cum se leagă acest dosar transnistrean de contextul de securitate regional, în special de Ucraina?

Intrăm inevitabil în zona de securitate. Republica Moldova încearcă să se detașeze de negocierile de pace privind Ucraina, argumentând că sunt dosare diferite și că situația noastră este cea a unui conflict înghețat. Totuși, este și în interesul Ucrainei ca dosarul regiunii separatiste transnistrene să fie soluționat înainte de finalizarea negocierilor de pace.

Acest lucru este important pentru Kiev, deoarece Transnistria reprezintă un risc de securitate dinspre sud-vest pentru Ucraina. Ne aflăm, astfel, în fața unei ferestre de oportunitate pe care Republica Moldova riscă să o rateze. Aceasta ne-ar face mai puțin credibili în fața partenerilor europeni, care nu își doresc o „zonă gri” sau o „gaură neagră” de securitate într-un stat candidat la Uniunea Europeană.

Nu poți adera la Uniunea Europeană având un teritoriu necontrolat sau lipsit de autoritate constituțională. Absența unui control real asupra regiunii transnistrene ridică probleme serioase de securitate și de guvernanță.

Cum arată tabloul socio-economic în acest context pentru Republica Moldova în 2026?

Chiar dacă multe dintre riscurile economice provin din evoluții externe, acestea continuă să afecteze Republica Moldova. Investitorii străini vor privi întreaga regiune cu suspiciune, nu neapărat guvernul de la Chișinău. Chiar dacă există eforturi reale de atragere a investițiilor și un dialog bun cu dezvoltatori internaționali, riscurile de securitate din jurul Republicii Moldova influențează percepția investițională.

Este, mai degrabă, o vulnerabilitate structurală, pe care Republica Moldova nu o poate gestiona în totalitate, deoarece nu depinde doar de politicile interne, ci și de evoluțiile din regiune.

Ce alte vulnerabilități și provocări vedeți la nivelul clasei politice interne și la ce anume ar trebui să fim atenți în 2026?

Există actori politici care se declară pro-europeni, dar care, în realitate, promovează alte interese. Vedem un discurs aparent favorabil integrării europene, combinat însă cu un suveranism primitiv și cu practici care contravin principiilor democratice europene.

Avem o problemă serioasă la nivelul Parlamentului de la Chișinău. Deși există mai multe fracțiuni parlamentare, în realitate acestea sunt formate din entități politice care se declară pro-europene, dar care, prin acțiuni și mesaje, servesc interese pro-ruse. Această ambiguitate politică subminează credibilitatea parcursului european al Republicii Moldova.

Vă mulțumim!