Experta anticorupție a Transparency International Moldova, Mariana Kalughin, ne-a acordat un interviu pentru Buletinul de Politică Externă FES/APE, în care am discutat despre reforma justiției și raportarea acesteia la factorul politic. Am abordat eficiența procesului de vetting, modul în care acesta este realizat în prezent ca precondiție pentru reforma justiției, precum și evoluția marilor dosare de corupție în instanțe și condițiile necesare pentru asigurarea independenței justiției în Republica Moldova. Vă invităm să citiți interviul integral în rândurile de mai jos.

Lupta anticorupție: între instrumente și aplicare

- Doamna Kalughin, cum vedeți, per ansamblu, lupta împotriva corupției în Republica Moldova? Considerați că actualul cadru instituțional funcționează pe baze corecte și eficiente?

- În opinia mea, lupta împotriva corupției în Republica Moldova este, în prezent, una mai degrabă declarativă și populistă. Există numeroase legi relevante în domeniu – Legea integrității, Legea privind verificarea titularilor și candidaților la funcții publice, Legea privind testarea la poligraf, Legea privind declararea averii și intereselor personale, Legea privind evaluarea integrității instituționale, Legea privind avertizorii de integritate, Legea privind transparența decizională și Legea privind accesul la informațiile de interes public.

Cu toate acestea, aceste instrumente nu sunt aplicate eficient. Dispunem de un cadru anticorupție complex – de la concursuri publice și coduri de etică până la mecanisme de declarare a influențelor necorespunzătoare și a cadourilor – însă implementarea acestuia este incompletă.

De asemenea, există multiple autorități cu atribuții anticorupție – Autoritatea Națională de Integritate, Centrul Național Anticorupție, Procuratura Anticorupție, Ministerul Afacerilor Interne și Serviciul de Informații și Securitate. Totuși, modul de numire a conducătorilor acestor instituții le vulnerabilizează politic și le afectează credibilitatea.

În plus, Programul național de integritate și anticorupție nu are o dimensiune strategică autentică și, în consecință, impactul său este limitat.

Ar fi necesară o evaluare obiectivă a întregului sistem: analiza impactului cadrului normativ, evalua rea performanțelor instituțiilor și eficienței politicilor anticorupție. Însă acest exercițiu nu poate fi realizat atâta timp cât domeniul este tratat predominant în scop electoral.

Reformă insuficientă

- Cum evaluați procesul de vetting? Care sunt avantajele și limitele acestuia?

- Eu sunt, mai degrabă, oponentă decât susținătoare a procesului de vetting în sectorul justiției. Reforma justiției, ca orice altă reformă, ar trebui să reprezinte o transformare profundă, menită să amelioreze o stare de lucruri.

Vetting-ul nu poate soluționa problema de bază a sectorului. Nu există deficiențe în evaluarea integrității membrilor organelor de autoadministra re, a judecătorilor sau a procurorilor. De asemenea, nu există deficiențe nici în monitorizarea incidentelor de integritate din sector. În acest scop există deja legi și instituții.

Problema constă în implementarea mecanismelor disponibile (precum declararea averii și intereselor personale, evaluarea integrității instituționale și evaluarea performanțelor individuale ale titularilor de funcții) într-o manieră care să asigure că profesioniștii din sistem își păstrează integritatea, în pofida riscurilor de corupție.

În opinia mea, vetting-ul dezavantajează sectorul justiției prin precedentul pe care îl creează. Orice altă putere politică îl poate repeta, invocând îngrijorări puriste și recurgând la discursuri moraliste. Vetting-ul conduce la loializarea politică a puterii judecătorești. Ca efect, riscăm să avem un sistem judiciar înfricoșat, obedient și laș.

Controversa von Hebel

- Cum interpretați controversa legată de realege rea expertului Herman von Hebel în componența Comisiei de vetting? De ce credeți că guvernarea a insistat asupra acestei numiri, în ciuda criticilor venite din partea presei, societății civile și a unor experți?

- Acest caz reconfirmă caracterul politizat și defectuos al procesului de vetting. Nu este clar de ce guvernarea a insistat asupra acestei numiri, în pofida repulsiei publice. Însă, oricare ar fi acest motiv, cazul nu este altceva decât o insultă în adresa bunului simț.

Modul în care a fost realizată – prin modificări legislative accelerate, fără respectarea exigențelor procesului legislativ, a cvorumului necesar pentru numire – este sfidător.

Fără argumente convingătoare

- Cum evaluați necesitatea restructurării și refor mării procuraturilor specializate? Este necesară crearea noii instituții PACCO, care să înglobeze PA și PCCOCS?

- Inițiativa legislativă nu este suficient argumentată. Autorul face referire la o analiză a sistemului procuraturilor specializate în raport cu formele de criminalitate care afectează securitatea națională a Republicii Moldova. Însă nota de fundamentare a proiectului de lege nu conține date relevante în acest sens. Un singur trend infracțional ar putea justifica inițiativa legislativă – eventuala pondere semnificativă a infracțiunilor de corupție comise de grupuri și organizații criminale organizate.

Însă profilul fenomenului infracțional al corupției în Republica Moldova este altul. Proiectul PACCO este nepotrivit și din perspectiva asigurării celor mai importante condiții în lupta împotriva corupției – independența, formarea și resursele organismelor ori ale persoanelor specializate în lupta împotriva corupției. Reorganizarea instituțională nejustificată, propusă prin proiect, va prejudicia personalul. Prin reconfigurarea procuraturilor specializate nu se va obține decât filtrarea corpului de procurori.

În opinia mea, inițiativa legislativă a urmărit scopuri politice, în special electorale. De altfel, în nota de fundamentare a proiectului de lege, autorul inițiativei legislative nu a ascuns că intenția de reconfigurare a procuraturilor specializate a pornit, în principal, de la deciziile Consiliului Suprem de Securitate privind combaterea corupției politice și a celei electorale. Să ne amintim contextul – perioada dintre alegerile prezidențiale și referendumul republican din anul 2024 și alegerile parlamentare din anul 2025.

În opinia mea, în realitate, se urmărește fideliza rea politică a procuraturilor specializate, în special a Procuraturii Anticorupție. Drept dovezi în acest sens pot fi invocate și evenimentele care au precedat inițierea și promovarea proiectului: declarațiile publice ale Președintelui Republicii, Prim-ministrului și Președintelui Parlamentului, care și-au exprimat nemulțumirea față de activitatea Procuraturii Anticorupție în combaterea corupției politice și electorale, precum și mărturisirea fostului procuror șef al Procuraturii Anticorupție, care a recunoscut că reprezentanții puterii i-au sugerat să demisioneze.

Sper că, în urma avizului Comisiei de la Veneția, deputații vor renunța la proiectul PACCO.

Celeritate vs. echitate

- Cum vedeți mersul dosarelor de rezonanță în justiție în prezent și dacă ne-am putea aștepta ca acestea să fie judecate cu celeritate sau nu?

- Eu aș prefera să nu mă expun asupra unor cazuri individuale. Nu pot să mă pronunț asupra unui do sar atât timp cât nu îl cunosc în esență. Celeritatea constituie o condiție a unei justiții eficiente. Însă ar fi grav dacă, în goana după aceasta, s-ar sacrifica principiile și standardele unui proces echitabil sau s-ar încălca drepturile părților.

Regret că unele cauze importante, cum sunt cele în care este vizat Vladimir Plahotniuc, sunt judecate de o justiție aflată în proces de vetting. Acest lucru, din start, prejudiciază credibilitatea procesului.

Regula celor trei „I”

- Care sunt cele mai importante vulnerabilități ale sistemului judiciar al Republicii Moldova? Pe ce dimensiuni credeți că partenerii europeni de la Bruxelles rămân în continuare critici?

- De obicei, se spune că justiția trebuie să funcționeze pornind de la regula celor trei „I” – Independența, Imparțialitatea și Integritatea. Dintre aceste valori, esențială este independența. Or, sistemul judiciar nu poate fi imparțial și integru dacă nu este independent. Standardele în domeniu solicită implementarea unui cadru normativ adecvat pentru prevenirea corupției în justiție.

De asemenea, trebuie luate toate măsurile necesare pentru a garanta și menține o cultură a integrității judiciare, precum și o cultură a respectului față de rolul specific al sistemului judiciar. Totuși, combate rea corupției nu ar trebui utilizată pentru a prejudicia independența acestuia. Lustrația nu este, neapărat, cel mai potrivit instrument anticorupție.

Procesul prin care toți titularii anumitor funcții sunt evaluați din perspectiva corupției, iar cei care nu trec evaluarea sunt eliberați din funcție și, eventual, trimiși în judecată, poate fi instrumentalizat și utilizat în mod incorect pentru a elimina persoane indezirabile politic. Atât timp cât judecătorii și procurorii se află într-un proces de evaluare externă, de natură politizată și îndelungată, nu am convingerea că aceștia sunt pe deplin independenți. Sper ca partenerii externi să înțeleagă aceste îngrijorări.

Risc de decredibilizare

- În ce măsură riscă reforma justiției și a anticorupției să fie percepută ca fiind influențată politic? Cum poate fi protejată credibilitatea acestor procese?

- Orice reformă riscă să se decredibilizeze dacă este implementată cu ignorarea unor principii fundamentale. Garantarea principiului separației și colaborării puterilor reprezintă un imperativ. În Republica Moldova, puterea legislativă, executivă și judecătorească trebuie să fie separate și, totodată, să colaboreze în exercitarea prerogativelor care le revin, în strictă conformitate cu Constituția.

În spiritul standardelor în domeniu, dialogul între puteri trebuie să țină cont de acest principiu. Aceasta este o condiție esențială pentru asigurarea credibilității reformelor, în special a celor din sectorul justiției. Puterea judecătorească trebuie să fie liberă de conexiuni nepotrivite și de influențe necuvenite din partea celorlalte puteri ale statului.

Analizele și criticile formulate de o putere a statului la adresa alteia trebuie realizate într-un climat de respect reciproc. Comentariile critice neechilibrate sunt iresponsabile și pot genera o atmosferă de ne încredere publică în stat, iar în unele cazuri pot echivala cu un atac asupra echilibrului constituțional al statului democratic.

În dialogul dintre puteri nu ar trebui utilizate argumente simpliste, slogane demagogice sau promisiuni populiste. Insist asupra faptului că combaterea corupției nu trebuie folosită pentru a prejudicia valori fundamentale.

- De ce există încă o diferență atât de mare între așteptările publice privind combaterea marii corupții și rezultatele concrete pe care cetățenii le văd în instanțe?

- Disonanța dintre așteptări și realități este rezulta tul unui discurs politic viciat. Cu regret, din cauza mai multor deficiențe în evidența infracțiunilor înregistrate, nu putem spune exact care este ponderea infracțiunilor de corupție în totalul infracțiunilor înregistrate. Pornind de la rapoartele anuale ale Procuraturii Generale, risc să deduc că infracțiunile de corupție nu depășesc 3% din totalul infracțiunilor înregistrate.

Evident, ponderea corupției mari este și mai mică (iertați-mi calamburul!). Aceasta nu înseamnă că fenomenul nu este periculos și poate fi ignorat. Însă răspândirea corupției nu poate și nu trebuie să servească drept explicație pentru orice problemă cu care ne confruntăm. Integritatea este o condiție a unei bune guvernări, însă nu poate substitui profesionalismul și responsabilitatea.

- Vă mulțumim!