Europarlamentarul roman Dragoș Tudorache, care tocmai ce și-a încheiat mandatul de raportor al Parlamentul European pentru Republica Moldova, a avut amabilitatea să ofere, la Bruxelles, un interviu buletinului de politică externă al FES/APE despre ce urmează în parcursul european al Republicii Moldova. Am discutat despre impactul alegerilor europarlamentare asupra Republicii Moldova, despre războiul hibrid dus de Rusia împotriva Republicii Moldova și pericolele de securitate aferente, despre rolul României în parcursul european al Republicii Moldova. Totodată, am vorbit și despre cum trebuie făcute reformele la Chișinău și care trebuie să fie relația cu Comisia Europeană. Vă invităm să citiți despre toate aceste teme în interviul ce urmează:

- Domnule Tudorache ați avut importanta misiune în Parlamentul European de a fi raportorul pentru Republica Moldova. Care ar fi concluziile mandatului Dvs în această calitate?

- Pentru mine, să știți, că de la bun început a fost o mare bucurie și onoare să am acest mandat. Mai precis, acest rol de raportor al Parlamentului European pentru Republica Moldova, pentru că chiar dacă nu puteam anticipa atunci, la începutul lui 2019, ce urma să se întâmple — și anume întreaga schimbare a așezării geopolitice, nu doar a securității europene, ci aș spune chiar la nivel global — încă de la început am pornit la drum cu ambiția de a contribui cât pot de mult la o opțiune europeană a Republicii Moldova.

Iar ce s-a întâmplat apoi după 2019, în toți acești cinci ani de zile, din punctul meu de vedere, este o poveste de succes în primul rând pentru Moldova. Deoarece s-au făcut niște pași extraordinari pe această cale europeană pe care nimeni nu cred că putea să-i spere. Cred că acest lucru se datorează, în primul rând, cetățenilor Republicii Moldova. Ei sunt cei care au exprimat o opțiune clară prin votul politic pe care l-au dat și prin mandatul politic pe care l-au dat forțelor pro-europene. Societatea moldovenească și-a dorit acest lucru și încă își dorește dezideratul și acesta este cel mai important lucru.

Iar apoi, bineînțeles, a fost contextul la care făceam referire, în care apar de multe ori oportunități, la nivel politic, dar pe care nu reușim mereu să le exploatăm. În ultimii acești cinci ani, Guvernul de la Chișinău, cu sprijinul celor care au crezut în cauza Moldovei, la Bruxelles și în alte capitale europene, iată că s-a reușit acest parcurs extraordinar.

Așadar, plec din acest mandat satisfăcut că s-au obținut foarte multe lucruri în favoarea Moldovei.

Efort colectiv pentru Moldova și Ucraina

- V-ați numărat ca fiind unul dintre cei mai vocali avocați ai Republicii Moldova, alături și de alți colegi eurodeputați români la Bruxelles. Cât de mult a contat ca interesele europene ale Republicii Moldova să fie promovate intens de eurodeputații români?

- E foarte important. A fost un efort colectiv, nu doar al meu. Cu toții am crezut în această cauză și fiecare, prin contribuția noastră, am susținut și am ajutat la asta. E foarte important pentru că Parlamentul își joacă rolul politic, cel puțin pe ceea ce ține de orientările politice majore și în zona de politică externă. Parlamentul European are un cuvânt politic foarte important prin mesajele pe care le dă atât Comisiei Europene cât și Consiliului European.

Nu e o surpriză și nici nu e nou faptul că Parlamentul European, ca instituție, a avut întotdeauna o agendă mai ambițioasă decât guvernele care au limitările lor de ordin politic. Dar de data aceasta s-a reușit o aliniere între ceea ce și-a dorit Parlamentul, ceea ce și-a dorit și Comisia Europeană și interesele naționale ale fiecărui stat membru, și pentru că s-a lucrat foarte mult vizibil, dar și în spatele scenei.

Și de multe ori în politică sau în diplomație, ceea ce se întâmplă în spatele scenei este mai important decât ce se întâmplă pe scenă. Deoarece acolo a fost foarte important să reușim să coalizăm forțele politice, indiferent de ideologia lor, ca să se alinieze în spatele acestei ambiții care au ținut de Ucraina și Republica Moldova.

Astfel, parlamentarii au jucat un rol important, fiecare în grupul său politic european. Guvernele europene vin din tot spectrul politic și atunci fiecare a trebuit să joace partitura pe canalele pe care le-a avut pentru a asigura acest consens. Vorbim de un consens esențial, la nivel european, pentru toate visurile care s-au adus, și cele privind recunoașterea statutului de stat candidat, și cele privind deschiderea negocierilor și chiar și acum, în acest moment în care, iată, Moldova și Ucraina vor începe, curând, negocierile de aderare.

- Domnule Tudorache, cum vedeți Dvs că va impacta rezultatul acestor alegeri europarlamentare din 9 iunie drumul european al Republicii Moldova pe mai departe?

- Eu am convingerea că nu va fi un impact negativ, cel puțin din partea Parlamentului European.

Chiar dacă am văzut că există o schimbare a configurației politice în urma alegerilor, este o creștere a numărului de membri ai Parlamentului European care vin din partide cu o agendă nu neapărat de extremă dreaptă, ci o agenda mai apropiată de cea a Moscovei decât de cea promovată de regulă la nivel european.

Dar centrul politic al Parlamentului European rămâne neschimbat și asta este foarte important de înțeles. Majoritatea pro-europeană puternică pe care a avut-o fostul Parlament, aceeași majoritate se va menține și în acest Parlament. Forțele din centru, PPE, socialiștii și liberalii rămân în continuare o majoritate care poate să susțină alegerea noii Comisii și a noului președinte.

În jurul acestei majorități europene, care chiar în aceste zile se renegociază aici la Bruxelles, dar care cred eu – după felul în care decurg deja negocierile de câteva zile și anume într-o direcție bună – vor garanta că se vor menține opțiunile politice făcute mai înainte de PE. Așadar, nu anticipez o schimbare de optică într-o chestiune atât de importantă cum este relația cu țările Parteneriatului Estic și mai ales cu Ucraina și Republica Moldova.

Este foarte important ce se întâmplă acum. Într-un parteneriat sunt doi parteneri și Republica Moldova și moldovenii își aleg și ei opțiunile politice în acest an și anul viitor. De aceea, este foarte important ca și din partea cealaltă, din partea Republicii Moldova, să se mențină același tonus. Să se mențină aceeași orientare politică și aceleași obiective pentru ca apoi cele două voințe să se întâlnească la mijloc.

Intensificarea războiului hibrid

- Cum evaluați intensitatea războiul hibrid dus de Rusia în Republica Moldova și dacă trebuie să ne așteptăm la o recrudescență a acestui război hibrid odată cu apropierea alegerilor prezidențiale și a referendumului de integrare europeană ce vor fi organizate în Republica Moldova pe 20 octombrie?

- Din păcate, nu ne putem aștepta la mai bine, ci dimpotrivă. Republica Moldova a fost unul dintre epicentrele strategiilor de război hibrid pe care Rusia le-a desfășurat în regiune. Nu doar Republica Moldova, în mod evident, dar Republica Moldova a fost, de la bun început, supusă unei presiuni, aș spune, chiar mai mare decât mulți dintre vecini.

De ce? Pentru că s-a mizat pe o vulnerabilitate a Republicii Moldova și pe o slăbire care să promoveze Rusia și războiul pe care îl desfășoară împotriva Ucrainei.

Moldova a fost, de la bun început, sub atac hibrid. S-a văzut acest lucru în spațiul public la nivelul dezinformării, la nivelul atacurilor publice, al celor din social media împotriva celor mai importanți vectorii politici la nivelul Republicii Moldova.

Deci a început, apoi a continuat pe parcursul celor doi ani de război și nu pot decât să anticipez că va crește, odată cu apropierea alegerilor prezidențiale și referendumul de integrare în UE.

Sunt alegeri foarte importante pentru Republica Moldova, dar foarte importante și pentru interesele pe care le are Rusia, de a continua să controleze și să submineze țările pe care Rusia le crede, cu viziunea sa imperialistă, în sfera ei de influență și interes. Din păcate, ne putem aștepta ca în lunile următoare, până la alegeri, să vedem o recrudescență a acestui tip de atac hibrid.

- Ce va însemna pentru Republica Moldova începerea primei runde de negocieri cu UE, pe 25 iunie, a procesului tehnic de negociere pe capitole de aderare cu UE?

- În primul rând, are o valoare de simbol politic și aș începe cu asta. Acest lucru arată că deja procesul începe, este în desfășurare, aș îndrăzni să spun că este ireversibil și că de acum încolo este doar o chestiune de timp, de metodă, de îndeplinire a criteriilor, a obligațiilor, a măsurilor, prinsă într-un pachet de negociere, dar că procesul în sine este ireversibil. Acesta cred eu că este mesajul politic și simbolul politic important al începerii procesului de negociere.

La nivel administrativ și tehnic, înseamnă momentul de adevăr pentru Guvernul și autoritățile centrale de la Chișinău. Deoarece acum începe ceea ce e un proces foarte complicat pentru care Republica Moldova trebuie să fie cât se poate de pregătită, cât se poate de agilă, de alertă, pentru a menține un ritm susținut în aceste negocieri. Înseamnă promovare de multe pachete legislative și adoptarea acquisului comunitar, dar nu doar atât. Înseamnă reforme foarte importante la nivelul tuturor instituțiilor.

Aceste negocieri au elemente tehnice în ele. Dar criteriile nu se bifează doar făcând legi, ci reforme structurale importante care nu sunt făcute doar de dragul criteriilor, dar sunt, în primul rând, benefice societății, economiei și statului Republica Moldova. Aici va fi un efort extraordinar pe care administrația va trebui să-l ducă până la capăt.

Calendar și cerințe fixe

- Care ar trebui să fie prioritățile în termeni de reforme pentru Chișinău? Cu ce capitole de negocieri cu UE ar trebui să înceapă Republica Moldova?

- Este un calendar și o structură. Metodologia de negociere este fixă, clară, iar Comisia Europeană o desfășoară în baza unui calendar prestabilit. Se știe că există un criteriu care stă deasupra tuturor și anume criteriul privind statul de drept care ține de sănătatea democrației într-o țară.

Și vedem, inclusiv pentru unele state membre, că atunci când reformele în zona aceasta nu sunt suficient de mature, suficient de bine așezate, întotdeauna există riscul de a avea un recul.

Din această cauză, în abordarea negocierilor, acesta e un capitol care se deschide și rămâne deschis pe tot parcursul negocierilor până la final. Fiecare stat trebuie să arate că rămâne deplin angajat să respecte acele criterii care privesc statul de drept și criteriile democratice. Acolo sunt și cele mai grele reforme cum ar fi reforma justiției, administrativă sau cea a statului. Sunt chestiunile care țin de pilonii esențiali ai statului și sunt reformele cele mai greu de realizat.

Sunt apoi capitolele mai tehnice, acele capitole care țin de diverse politici publice de linie, fie că este vorba de transporturi, cultură sau economice. Nu spun că sunt mai simple, dar acolo efortul politic este mai mic comparativ cu celelalte capitole. Acolo este o chestiune de adoptare normativă a regulilor acquisului comunitar. Dar și acolo sunt reforme structurale importante de făcut, pentru că și economia și diversele sectoare economice și funcționarea lor ține, în mare măsură, de sănătatea instituțiilor care le guvernează.

Nu vreau să minimizez importanța politică a acelor negocieri și a acelor capitole, dar acelea se închid, odată ce, la nivel tehnic, se termină negocierile. Acele capitole se pot închide mai devreme, ceea ce și dă acces la diverse instrumente de sprijin care sunt foarte importante în parcursul acesta pe care Moldova îl începe.

Țintă politică tangibilă

- Este integrarea europeană până în 2030 o țintă tangibilă și realistă pentru Republica Moldova?

- Eu vreau să cred că da. Eu am mai spus-o și în spațiul public, chiar înainte de declarația făcută de președintele Consiliului European, Charles Michel, că eu cred că Moldova trebuie, ea însăși, să-și asume o țintă ambițioasă. Să se țină de această țintă ambițioasă și cumva să impună, prin propriul ritm de avans în negocieri, un ritm crescut și pe partea cealaltă, de partea Comisiei Europene, care se va adapta.

Din experiența pe care o am eu, inclusiv din prisma procesului de aderare la UE a României, Comisia se pliază, cumva, și pe angajamentul pe care un stat candidat îl menține. Dacă vede că dinspre statul candidat nu vine un apetit foarte mare de a lucra intens pe capitole, atunci nici Comisia nu poate să facă minuni. Invers însă, dacă vede că există voință și capacitate, atunci Comisia se poate plia pe un astfel de ritm de negocieri. Eu cred că Republica Moldova trebuie să mențină acest obiectiv.

Moldova poate încerca să fie chiar distructivă, într-un semn pozitiv, în felul în care abordează aceste negocieri. Trebuie să îndrăznească să vină cu soluții și cu propuneri cât mai creative în modul în care abordează negocierile și abordarea unor măsuri și a unor reforme.

Moldova trebuie să dovedească că poate fi un stat al cărui mărime nu face decât să o avantajeze. Faptul că Republica Moldova este un stat mic înseamnă că este și un stat agil. Să ne uităm, de exemplu, ce a însemnat procesul de integrare pentru statele baltice. Acestea au fost mult mai agile în procesele de reforme, comparativ cu statele candidate mai mari din pachetul de aderare din 2004.

Și eu cred că Moldova poate face același lucru și să-și folosească dimensiunea redusă a administrației, a statului și a economiei pentru a se mișca mai repede în procesul de negociere și de a demonstra statelor membre și Comisiei europene că poate fi pregătită pentru momentul 2030.

Pe de cealaltă partea, UE va trebuie să demonstreze că acest proces de lărgire este un imperativ politic. De asemenea, acest proces politic nu este o chestiune doar de formă și că există voința politică de a-l realiza în mod concret. Și atunci se va uita către candidații care sunt mai ușor de absorbit.

Și atunci, eu cred că Moldova, din nou, are un avantaj competitiv aici pe care ar trebui să îl joace în favoarea sa în anii care vin.

Vă mulțumim!