Radu Hossu, cunoscut corespondent de război român și activist umanitar implicat în sprijinirea Ucrainei în fața agresiunii ruse, a vorbit pentru buletinul de politică externă al FES/APE despre potențialul relației dintre KievChișinău-București în fața militarismului crescut al Rusiei în bazinul Mării Negre. Am mai discutat despre strategii menite să aducă beneficii tuturor celor trei țări și despre amenințările militare venite dinspre Moscova. Vă invităm să citiți pe larg în rândurile ce urmează discuția cu Radu Hossu:

La ultima întâlnire trilaterală de la Odesa dintre președinții Ucrainei, Republicii Moldova și României s-a discutat foarte mult despre cooperare. Care este potențialul unei astfel de cooperări între cele trei țări în prezent?

În primul rând, trebuie să vedem care este contextul actual. Avem o Ucraina care este invadată de Rusia, și România și Republica Moldova, care sunt practic și ele lovite de un război de către ruși, dar nu unul cald, ci un război hibrid.

De fapt, Rusia este în război cu România și cu Republica Moldova, doar că este un război hibrid, după metodele KGB din anii ’60-’70 ale lui Iuri Andropov, pe care le-au „updatat” (actualizat n.r.) acum la doctrina Gherasimov. Toate cele trei țări sunt într-un anume tip de război și au un interes legitim de securitate națională ca cele trei țări să coopereze. Potențialul de cooperare și colaborare, din punctul meu de vedere, se împarte în câteva elemente importante.

Una este, evident, securitatea națională. Vorbim aici de securitatea la Marea Neagră, securitatea Republicii Moldova, care este îmbrățișată întrun sens pozitiv de România și de Ucraina, atât timp cât Ucraina rezistă. Iar pentru ca Ucraina să reziste e nevoie și de România, care este în UE și de ajutorul și sprijinul căreia Ucraina are nevoie ca să reziste și să nu cadă sub influența rusă toată zona Mării Negre pe care Rusia și-o dorește.

În același timp, Republica Moldova se luptă de mult și are o experiență de luptă cu Rusia, de unde ar putea învăța inclusiv România. Este vorba de planul de securitate, colaborare, cooperare. Aici ar trebui să fie întărită această colaborare prin toți pilonii care pot fi folosiți – diplomație, politic, economic și așa mai departe.

Al doilea pilon de colaborare este cel economic. Aici discutăm despre ce înseamnă inter-conectivitate pe zona de energie, reconstrucția Ucrainei și așa mai departe, pentru că și România, și Republica Moldova au făcut eforturi considerabile pentru susținerea refugiaților ucraineni și sunt sigur că Ucraina apreciază acest lucru. Cumva ar trebui să dăm Cezarului ce e al Cezarului. Asta înseamnă că și Republica Moldova și România au un loc la masă acolo unde va fi discutată reconstrucția Ucrainei sau ar trebui să aibă. Asta însă ține foarte mult de politicienii fiecărei țări în parte.

Ucraina poate și ea să beneficieze economic de această reconstrucție, dar în același timp, și România și Republica Moldova prin trimiterea de companii care pot să reconstruiască nu doar clădiri și infrastructură. Discutăm aici de absolut toată Ucraina care trebuie, într-un fel sau altul, reconstruită sau redimensionată.

Multă lume uită că vestul Ucrainei, în momentul acesta, este cumva suprapopulat din perspectiva infrastructurii de sănătate, educație, infrastructură rutieră și așa mai departe. Ea trebuie redimensionată. Asta înseamnă din nou investiții printr-un plan economic.

Apoi avem și un plan tehnologic. Aici discutăm despre digitalizare. Să nu uităm că Ucraina are sistemul DIIA [portal web și o aplicație mobilă care oferă cetățenilor ucraineni acces la servicii publice digitale -n.r.], pe care ai absolut toate documentele pe telefon în format digital. Ele pot fi instantaneu verificate cu un QR code de către orice autoritate care te oprește în trafic, sau dacă te duci la un ghișeu, nu ai nevoie de absolut nimic pe hârtie, îți primești toate informațiile pe această aplicație.

Vorbim așadar de digitalizare, ceea ce lipsește și României și Republicii Moldova. Acesta este un factor decisiv în reducerea corupției din sectorul public. Și aici vedem că această cooperare pe digitalizare înseamnă că poate veni și dinspre Ucraina spre România și Republica Moldova. Putem vorbi și de cooperarea în zona de apărare, pentru că Ucraina în acest moment este lider mondial în tot ceea ce înseamnă proiectare, capacitate de producție, scalabilitate în zona de echipamente care funcționează fără aportul omului, deci fără pilot.

Vorbim aici de drone terestre, maritime și aeriene, iar cred că și Republica Moldova și România ar putea beneficia extraordinar de mult de o colaborare, de un fel de joint venture tripartit. România și Republica Moldova să intre cu Ucraina într-o astfel de colaborare în așa fel încât toate cele trei să beneficieze de know-how ucrainian și în paralel, de puterea financiară pe care o are România în spate, dar și de dorința de a ajuta Republica Moldova în această situație.

Al patrulea pilon pe linia cooperării dintre cele trei țări pe care îl văd este know-how și know-how pe toate elementele, din trei perspective diferite – fie că discutăm despre lupta anticorupție, lupta împotriva dezinformării rusești. Adică, avem o țară care este în Uniunea Europeană – România –, avem o țară care este asuprită de un război hibrid – Republica Moldova – și avem o țară în plin război cu rușii – Ucraina.

Aici există clar un know-how diferit, dar care într-o colaborare tripartită între cele trei țări, ar întări fără îndoială siguranța și securitatea cetățenilor acestor state. Acest lucru este important să fie folosit de la societatea civilă până la zona politică, mediul economic și instituțional. Așadar, aici avem un know-how care poate să vină dinspre România, care este parte a Uniunii Europene, dat fiind faptul că instituțiile sale au fost reformate într-o mai mare măsură decât în Republica Moldova și Ucraina.

Avem un know-how direct din partea Ucrainei – lupta împotriva rușilor într-un război cald și avem un alt know-how în Republica Moldova – lupta împotriva războiului hibrid.

Pericolul dinspre regiunea transnistreană

Cât de mult înseamnă pentru Ucraina o rezolvare rapidă a dosarului transnistrean, în condițiile în care Rusia păstrează încă trupe în regiunea separatista transnistreană? Ce fel de amenințare reprezintă regiunea transnistreană pentru Ucraina?

Ucraina nu cred că ar vrea să vadă picior de rus în Europa în general. Deși cred că dosarul transnistrean este important, momentan la Kiev au o problemă infinit mai mare și aici mă refer la războiul direct cu Rusia.

Iar dacă e să ne gândim că Rusia ar avea curajul să deschidă un nou front dinspre zona transnistreană, Ucraina în acest moment are capabilitățile și capacitățile să închidă acest front destul de repede. Asta înseamnă și numărul de soldați, și capabilitățile militare din perspectiva echipamentelor tehnologice avansate comparativ cu ceea ce există în zona militară a Transnistriei. Totuși, un astfel de scenariu ar crea probleme uriașe din perspectivă militară, dar și din perspectivă politică, pentru Republica Moldova, România, și evident, Ucraina.

De aceea, cred că Ucraina mai curând se bazează pe Uniunea Europeană și Republica Moldova pentru ca Transnistria să rămână stabilă și interconectată economic într-un fel sau altul cu Uniunea Europeană, tocmai ca această regiune să nu explodeze în interesul Rusiei.

Strategii de comunicare

Cum vedeți strategia României de a nu comunica ajutorul real dat Ucrainei din cauza partidelor extremiste din România? Președinte Nicușor Dan a vorbit la un moment dat de posibilitatea schimbării acestei tactici. Considerați că este necesară o abordare mai tacită a ajutorului sau, din contra, am putea să vorbim mai deschis despre el?

Este o strategie proastă din partea României de a nu comunica acest lucru, așa cum a fost ea până acum, deoarece acest lucru a permis penetrarea spațiului informațional cu narațiuni false coordonate de la Kremlin. Acest fapt a stârnit dubii în rândul populației și a generat frustrări de ambele părți ale spectrului politic din România. Mă refer aici la cele două mari blocuri: cel pro-european și cel extremist.

În zona extremistă, acest lucru a stârnit dubii și a creat frustrare faptul că România ajută prea mult Ucraina, iar pe partea cealaltă, în zona proeuropeană, a sădit un dubiu dacă noi, într-adevăr, suntem exportatori de securitate, așa cum spunea fostul președinte, Klaus Iohannis. A stârnit dubii dacă România într-adevăr ajută Ucraina, țară cu care avem cea mai lungă graniță. Sper într-adevăr ca acest lucru să se schimbe într-o abordare asumată, în sensul de a se schimba comunicațional.

Acest lucru ar ajuta nu doar în politica externă, ci și în politica internă. Slavă Domnului că am trecut de toate rândurile de alegeri în România, și acum avem nevoie de o comunicare fermă, asumată, din start cunoscută, mai ales de la începutul mandatului prezidențial. Trebuie să vorbim despre cum și de ce vom ajuta Ucraina. Mai ales trebuie explicat care sunt beneficiile pentru România. O astfel de situație ar reduce aceste vulnerabilități din spațiul informațional românesc pe care le exploatează Kremlinul.

Cum este apreciat la Kiev ajutorul pe care România îl dă în prezent Ucrainei și cât de interesată este Ucraina de o stabilitate politică de tip pro-european la București?

Kievul este extrem de interesat de o stabilitate pro-europeană în România și în Republica Moldova. De ce? Pentru că Ucraina are nevoie de aliați în momentul acesta, mai ales de aliații din proximitatea sa, în lupta sa legitimă împotriva unui agresor, mai precis, al unui stat pe care ea îl consideră terorist și care este condus de un regim criminal.

Am discutat la Kiev cu surse guvernamentale și din zona administrației Zelenski care apreciază foarte tare ajutorul României. Eram uimit în primul an și jumătate de război, fără să știu ce fel de ajutor dă România, de ceea ce vorbeau oficialii ucraineni. Ei erau chiar încântați și se vedea pe fața lor cumva că nu încercau să mă măgulească doar pentru că eram român, ci chiar erau cât se poate de serioși. Mai departe am și văzut în declarațiile președintelui ucrainean Volodimir Zelenski în 2023 și 2024 acest lucru.

Însă de când s-a instalat criza politică din România, începând cu noiembrie 2024, prin anularea alegerilor de către CCR și creșterea extremismului în România ca pondere în Parlamentul de la București, România a încetinit și chiar a sistat, cel puțin pentru o perioadă, ajutorul către Ucraina. Presupun că după stabilizarea situației politice prin învestirea noului guvern Ilie Bolojan și a miniștrilor, acest lucru se va opri și se va relua ajutorul României către Ucraina. Mă refer la cel militar și economic, pentru că el este important chiar dacă nu există o pondere extraordinar de mare comparativ cu alte părți.

Dar este important, mai ales dacă ne dorim să fim un partener credibil și rezonabil în momentul când ne vom duce la masa discuțiilor despre reconstrucția Ucrainei, acolo unde România poate să aibă beneficii economice și de securitate extraordinare. Dar pentru asta trebuie într-adevăr să arătăm că suntem un partener credibil.

Alegeri decisive

Vom avea alegeri parlamentare decisive în septembrie la Chișinău. Cât va conta pentru Kiev ca la Chișinău să rămână în continuare o alianță de guvernare pro-europeana veritabilă? Cât de mult va conta pentru Kiev ca în spatele frontului să nu aibă un guvern pro-rus ostil la Chișinău?

Cred că răspunsul este foarte simplu – extraordinar de important! Pentru că în momentul acesta Ucraina se luptă pe foarte multe fronturi. Pe de o parte, se luptă pe frontul unui război cald cu Rusia. În același timp, se luptă pe fronturi diplomatice, cu Statele Unitele Americii, ca să mențină susținerea pentru armata ucraineană, inclusiv cu Uniunea Europeană, unde nu există obligatoriu un consens, pentru că avem și acolo păpuși ale lui Putin. Mă refer aici la premierul Slovaciei, Robert Fito, și cel al Ungariei, Viktor Orban.

Cred că ar dăuna mult ca Republica Moldova să fie condusă de un parlament care va folosi tezele Kremlinului despre neutralitate și pace. Acest lucru, în timpul unei agresiuni, arată de fapt că tu ții cu agresorul.

Eu știu că Republica Moldova are în Constituție partea de neutralitate. Eu aici nu mă refer la neutralitate din perspectivă constituțională, ci mă refer la neutralitate din perspectivă comunicațională și a susținerii efortului Ucrainei de a opri Rusia în atacul ei ilegal, ilegitim și imoral împotriva Ucrainei.

Vă mulțumim!