Director executiv adjunct Inițiative regionale și director de programe de vecinătate la think-tank-ul Ukrainian Prism, cu sediul la Kiev, Serghei Gherasimciuc, a oferit un interviu pentru buletinul de politică externă al FES/APE în care am discutat despre potențialul relației dintre trilaterala Ucraina-Republica Moldova-România. Am vorbit despre cât de mult este nevoie ca Republica Moldova să rămână pe traseul proeuropean și ca toate cele trei țări să dezvolte infrastructura terestră, feroviară și maritimă pentru a conlucra economic. Nu în ultimul rând, am discutat despre potențialul participării Republicii Moldova și România la reconstrucția post-conflict a Ucrainei. Vă invităm să citiți integral interviul realizat cu expertul de la Kiev:

La ultima întâlnire trilaterală de la Odesa dintre președinții Ucrainei, Republicii Moldova și României, au existat discuții ample despre cooperare. În cazul actual în care România este una dintre principalele rute logistice pentru aprovizionarea Ucrainei cu diverse forme de ajutor din Occident, ce rol poate juca și Republica Moldova pe această rută?

Primul punct pe care trebuie să-l luăm în considerare este problema securității, deoarece, fără ea, nu putem calcula cu exactitate eficiența rutelor de tranzit sau a procesului de import-export. Ideea este că securitatea este o prioritate și este o prioritate nu numai în lumina războiului rus împotriva Ucrainei, ci și în contextul menținerii stabilității politice în Republica Moldova și România.

În primul rând, trebuie să considerăm securitatea drept premisă principală pentru cooperare. În al doilea rând, stabilitatea politică și un guvern pro-european în Republica Moldova sunt cruciale, deoarece suntem conștienți că această toamnă va aduce o altă rundă de alegeri esențiale. Componența noului guvern va determina dacă Moldova va fi sau nu cooperantă, în funcție de faptul că vom avea un guvern pro-rus sau un guvern tehnic slab, influențat de mari facțiuni pro-ruse.

Totuși, dacă discutăm alte aspecte ale cooperării, esențial este ca, în cazul în care securitatea este o condiție prealabilă, să putem lua în considerare unele investiții strategice. Ar trebui să luăm în considerare în principal două tipuri de rute.

Prima este o rută maritimă prin Marea Neagră. Războiul Rusiei împotriva Ucrainei a limitat capacitatea acestei rute. Republica Moldova a pierdut practic accesul la porturile ucrainene de la Marea Neagră. Ucraina are, de asemenea, o capacitate limitată și provocări enorme de securitate.

România a beneficiat tehnic de situație și a sprijinit atât Ucraina, cât și Republica Moldova, oferind acces la portul Constanța. Dar acesta este supraîncărcat acum. Este mai scump decât erau porturile ucrainene pentru Republica Moldova. Prin urmare, pentru acordarea de rute maritime pentru exporturi și importuri, cele trei țări trebuie să consolideze cooperarea în ceea ce privește libertatea de navigație și deciziile statelor riverane.

Și, bineînțeles, în acest scop, avem nevoie de implicarea Uniunii Europene, deoarece două dintre statele sale membre, România și Bulgaria, se află în regiune. În acest sens, cooperarea cu România este esențială, deoarece aceasta poate reprezenta eficient regiunea la nivel european. Totuși, trebuie să luăm în considerare și colaborarea cu Turcia.

Au existat încercări inițiale de cooperare trilaterală între România, Bulgaria și Turcia în ceea ce privește îndepărtarea minelor marine din regiune, care este crucial pentru asigurarea securității navigației. Cu toate acestea, ar trebui să luăm în considerare și să explorăm formate suplimentare de cooperare. Iar Republica Moldova, Ucraina și România ar trebui, într-un fel, să caute soluții pentru Marea Neagră în orice format postbelic.

Cum vedeți cooperarea maritimă și fluvială dintre cele trei țări, în special în exportul de cereale prin Marea Neagră? Recunoaștem buna colaborare dintre porturile Odesa și Reni din Ucraina și portul Constanța din România; cu toate acestea, rămâne actuală întrebarea dacă și portul Giurgiulești ar trebui să participe mai mult la această cooperare?

Într-adevăr, pentru Republica Moldova, portul Giurgiulești, care a fost obținut în esență prin schimbul de teritorii dintre Ucraina și Republica Moldova, a servit drept poartă de acces către mare și a oferit oportunități pentru o cooperare ulterioară cu statele vecine.

Totuși, dezvoltarea portului Giurgiulești este acum subiect de negocieri cu companiile românești. Este pe cât de interesant, pe atât de dificil. Este interesant din perspectiva atragerii mai multor investiții, ceea ce este esențial, dar și provocator în ceea ce privește creșterea competitivității dintre porturi. Iar investițiile merg însoțite de unele prevederi de securitate.

Și aici, Constanța este ca un jucător-cheie, deoarece, în calitate de membru al UE și NATO, țara rămâne mai sigură în comparație cu Ucraina și Republica Moldova. Și portul Giurgiulești, întradevăr, poate fi atractiv pentru investiții și există spațiu pentru extinderea capacităților sale. Cu toate acestea, totul va depinde de abordarea strategică a investitorilor cheie, deci are un rol. Totuși, conține și un element de competitivitate și depinde mult de modul în care noii investitori îi percep acest atribut.

Pericolul transnistrean

Cât de mult înseamnă o rezolvare rapidă a conflictului transnistrean pentru Ucraina, având în vedere că Rusia încă menține trupe în regiunea separatistă transnistreană? Ce fel de amenințare reprezintă regiunea transnistreană pentru Ucraina astăzi?

Există câteva abordări în Ucraina cu privire la regiunea transnistreană. Există optimiști, dar și pesimiști. Optimiștii cred că, din moment ce sunt doar aproximativ 1.500 de soldați ruși în regiune, aceasta nu poate reprezenta o amenințare reală pentru Ucraina, deoarece 1.500 fără nicio rotație, în mare parte deținători de pașapoarte multiple, în mare parte localnici, în principal persoane fără pregătire, nu pot reprezenta o amenințare semnificativă pentru armata bine antrenată în războiul cu Rusia și bine echipată cu sprijinul partenerilor occidentali.

Pesimiștii cred că situația este diferită. Pe lângă cei 1.500 de soldați ruși aparținând grupului operativ de trupe rusești și așa-numitelor forțe de menținere a păcii, avem și numeroase instituții de aplicare a legii, inclusiv grănicerii transnistreni, miliția transnistreană și Ministerul Securității Statului din regiune. În total, acestea pot da până la 10.000 de oameni. Desigur, erau slab antrenați, dar totuși capabili să comită operațiuni de sabotaj, totuși capabili să comită operațiuni de informații, așa că adevărul, cred eu, este undeva la mijloc. Într-adevăr, nu sunt mulți militari, iar numărul lor nu poate crește semnificativ. Cu toate acestea, rămâne o provocare în vestul Ucrainei, în special de-a lungul frontierelor de sud-vest, mai degrabă decât în est, unde ne confruntăm cu o amenințare semnificativă.

În plus, este încă o tentație pentru Rusia să construiască un coridor care să conecteze regiunea transnistreană la trupele rusești care vin din est. Și, de asemenea, există o discuție despre depozitul de muniții de la Cobasna din regiune. Din nou, aici, în Ucraina, avem, pe de o parte, optimiștii care cred că o operațiune comună cu permisiunea Moldovei ne-ar fi putut servi bine. Ajungând la Cobasna, am fi putut obține acces la muniție. Pesimiștii cred că orice operațiune în vecinătatea Cobasnei ar putea deveni un pretext pentru provocare. Și dacă stocurile explodează, atunci ar putea însemna o gravă catastrofă ecologică pentru regiune.

Așadar, adevărul este, din nou, la mijloc, nimeni nu știe ce rămâne eficient în Cobasna, deoarece armele și munițiile rămân mult timp. OSCE nu a avut acces pentru a monitoriza starea în care au fost conservate.

Pe de altă parte, există încă riscul unei catastrofe tehnologice care ar putea fi rezultatul oricărei provocări sau evenimente din regiune. Pe scurt, regiunea transnistreană ar putea cauza probleme suplimentare. În plus, din perspectiva guvernului pro-rus din Republica Moldova, există posibilitatea unor rotații și a unei creșteri a numărului de soldați. Așadar, trebuie să acordăm atenție acestui lucru, dar nu ar trebui să-l supraestimăm. Și cu siguranță, prioritatea este în estul și nordul Ucrainei, nu încă în sud.

De ce fel de sprijin ar avea nevoie Ucraina din partea Republicii Moldova, pe care Chișinăul nu îl oferă în prezent? Este nevoie de mai mult sprijin pentru regiunea Odesa?

Nu există așteptări mari în ceea ce privește sprijinul din partea Republicii Moldova. Mă refer la un sprijin solid, în afară de cel politic, deoarece Kievul este conștient de faptul că Moldova se confruntă cu propriile probleme.

Moldova se confruntă cu numeroase provocări economice care limitează capacitatea țării de a oferi orice formă de sprijin economic. În primul rând, se așteaptă sprijin în ceea ce privește solidaritatea politică din partea organizațiilor internaționale și cooperarea în ceea ce privește posibilele rute de tranzit. Și când am menționat rutele maritime, nu am menționat necesitatea elaborării conexiunilor feroviare.

Știm că pentru Ucraina, principala poartă feroviară către Europa este Polonia. Cu toate acestea, ne-am confruntat recent și cu provocări, în special în ceea ce privește căile ferate standard europene. Este o zonă în care Republica Moldova, România și Ucraina pot și ar trebui să coopereze, deoarece va oferi o conexiune cu piețele europene dinspre Marea Neagră.

Această conexiune va fi mai rapidă și mai convenabilă, așa că revenim la prima dumneavoastră întrebare. Revenind la chestiunea sprijinului suplimentar, acesta este cu siguranță susținut de rezerva organizației internaționale cu privire la cursul actual al Federației Ruse în cadrul reglementării transnistrene. Pentru că, din nou, dacă privim situația în lumina trupelor rusești de menținere a păcii și chiar a vizitei Transnistriei cu această ocazie, acesta este un lucru greu de acceptat din perspectiva Kievului în ceea ce privește preocupările de securitate.

Rămânerea pe cursul european

În septembrie, Republica Moldova va organiza alegeri parlamentare cruciale. Cât de mult va conta pentru Kiev ca o alianță de guvernare pro-europeană autentică să rămână la Chișinău?

Aceasta este o problemă critică pentru Kiev. În primul rând, atât Republica Moldova, cât și Ucraina rămân în același coș pentru integrarea europeană. Desigur, există zvonuri că am putea fi divizați, iar Moldova ar putea avansa și mai repede. Dar fereastra de oportunitate este până la alegeri. Dacă nu va fi folosită și nu știm dacă va exista o divizare până la alegeri, atunci ambele țări vor rămâne în același coș anterior.

Acest lucru ar duce la aceleași întârzieri pentru Ucraina și invers, așa că un guvern pro-european la Chișinău este esențial din perspectiva integrării europene. Pentru guvernul european, este crucial, având în vedere atitudinea sa față de regiunea transnistreană și asigurarea accesului trupelor rusești pentru a intra în regiune. Un guvern pro-european este important și din perspectiva tendințelor actuale din regiune. Ne confruntăm cu instabilitate și turbulențe continue în majoritatea țărilor vecine din Ucraina.

Am avut alegeri foarte dramatice în România. Am avut alegeri foarte dramatice în Polonia. Am avut deja și vom continua să avem alegeri mai dramatice în Republica Moldova. Neam putea confrunta cu alegeri anticipate în Slovacia, ne-am putea confrunta cu alegeri anticipate în Bulgaria, iar guvernele democratice și pro-europene sunt preferabile pentru Ucraina, ținând cont de nevoia de sprijin și de faptul că, în cazul în care vom avea guverne pro-ruse sau guverne slabe, sau guverne populiste, posibilitatea unui astfel de sprijin va scădea.

Cât de mult contează ca Ucraina și Moldova să rămână împreună pe același ritm al drumului pro-european, având în vedere că a existat chiar și un punct în care s-a discutat despre decuplarea celor două țări? Este mai bine pentru ele să meargă împreună sau separat pe această cale europeană? Ce părere aveți?

Presupun că parcursul comun poate fi perceput pozitiv atât din perspectiva Kievului, cât și din cea a Bruxelles-ului. Pentru Uniunea Europeană, este o practică obișnuită să se accepte țări la pachet. Rareori asistăm la cazuri în care Uniunea Europeană acceptă o singură țară.

De obicei, sunt acceptate mai multe țări. Această abordare la pachet rămâne valabilă la Bruxelles. În plus, Bruxelles-ul trebuie să demonstreze că cel puțin două țări din Parteneriatul Estic au făcut progrese, având în vedere scăderea dramatică a numărului de state din Parteneriatul Estic, grup care încă intenționează să adere la UE.

În primul rând, am pierdut în fața Belarusului. Acum, pierdem Georgia. Armenia este la limită. Și în acest sens, este necesar să se demonstreze că toate investițiile politice și financiare în Parteneriatul Estic nu au fost în zadar.

În al treilea rând, ambele țări pot învăța una de la cealaltă și se pot învăța reciproc despre reforme. Ambele țări au susținători în Uniunea Europeană care sunt mai aproape fie de Kiev, fie de Chișinău. Prin combinarea acestor susținători, fie din statele membre, fie din rândul politicienilor individuali, ambele țări pot beneficia.

Cooperare în reconstrucția post-conflict

Ce rol vedeți pentru România și Republica Moldova în reconstrucția Ucrainei post-conflict?

Este esențial, în special, să se țină cont nu doar de capacitățile financiare, ci și de potențialul de tranzit al Bucureștiului și Chișinăului, atât pentru România, cât și pentru Republica Moldova.

Pentru reconstrucție, va fi necesară construirea unor rute de tranzit eficiente pentru mărfuri și persoane. În acest sens, trebuie să cooperăm cu țările vecine, deoarece suntem conștienți că Constanța este, de asemenea, un port important, iar tranzitul poate avea loc și prin Republica Moldova. Aceasta este cheia. Pe lângă acestea, sectorul energetic ar juca un rol semnificativ în procesul de reconstrucție. Trebuie să ne remodelăm abordările privind diversificarea energetică, inclusiv surse noi și energii regenerabile.

În acest sens, România poate oferi atât experiență, cât și România și Republica Moldova pot coopera. România și Ucraina pot coopera în asistarea Republicii Moldova, obținând mai multă independență, deoarece Ucraina poate oferi depozite de gaze Republicii Moldova, în timp ce România poate fi potențial un mare furnizor de gaze dacă totul merge bine cu Neptune Deep.

Așadar, există un potențial de cooperare. În plus, Kievul devine din ce în ce mai sensibil față de vecinii săi și de țările din întreaga lume, în special în ceea ce privește sprijinul politic al acestora pentru Ucraina și condiționalitatea aplicată.

Prin urmare, dacă țara votează împotriva Ucrainei în Adunarea Generală ONU de la New York, este puțin probabil să obțină o parte din procesul de reconstrucție.

Suntem norocoși că Bucureștiul, Chișinăul și Kievul au fost până acum de aceeași parte a istoriei. Iar pentru țări precum Moldova și România, care oferă sprijin fără ezitare, ușile către procesul de reconstrucție și instrumentele financiare respective vor fi deschise, iar Kievul nu s-ar opune acestui lucru.

Vă mulțumim!