Experta în sociologie și spațiul post-sovietic, Tatiana Cojocari, a avut amabilitatea să ne ofere un interviu pentru buletinul de politică externă al FES/APE în care am discutat despre cum poate fi câștigat un război hibrid, care sunt scenariile pentru guvernarea monocoloră consecutivă a Partidului Acțiune și Solidaritate și care sunt consecințele intrării în Parlamentul Republicii Moldova a unor partide populiste. Am mai discutat despre votul din regiunea transnistreană și ce strategii ar trebui să adopte guvernarea pro-europeană pentru a schimba percepțiile în UTA Găgăuză. Vă invităm să citiți pe larg acest interviu:

Era previzibil un astfel de rezultat la alegerile parlamentare pentru PAS pe fondul coagulărilor și poziționării pe zona de stânga, în timp ce pe zona pro-europeană niciun alt partid nu s-a ridicat drept contracandidat al PAS?

Aici cred că un lucru putem afirma că era cert și anume faptul că PAS era favorit și în sondajele care au apărut înaintea campaniei electorale. Deși sondajele nu ne arătau neapărat o majoritate pentru acest partid, totuși PAS era mai bine poziționat în raport cu celelalte partide.

Judecând după exemplu alegerilor prezidențiale din 2024, cred că oricine afirmă că ar fi fost posibilă realizarea unui pronostic predictibil, eu nu cred că era posibil acest lucru. Pentru că noi, cumva, ne-am fript la referendum și unul dintre scenariile cu care operam este că PAS ar fi putut să obțină majoritatea de unul singur. Dar această majoritate ar fi fost fragilă și depindea de anumite riscuri. Voi explica în ceea ce urmează.

În primul rând, avem doi factori majori pe care i-am văzut și la referendum, dar și anterior – participarea la alegeri. Am văzut o participare în diaspora exemplară în 2024 și se miza pe acest lucru și acum.

În al doilea rând, cel mai important și mai de risc factor era existența și destructurarea rețelelor de corupere electorală. Vorbim aici de eforturile și capacitatea autorităților noastre de a destructura aceste rețele. Tocmai de aceea a fost destul de greu de anticipat anumite lucruri, iar rezultatul este totuși unul mai bun decât s-au așteptat majoritatea specialiștilor, dar și societatea.

Însă un lucru este cert aici – lecțiile pe care Republica Moldova ar trebui să le dea statelor europene care sunt afectate de război hibrid. Și anume dacă vrei să ieși câștigător din acest război hibrid, nu este suficient doar să comunici bine, să faci debunking [demontare de informații false -n.r.] și așa mai departe. Este nevoie, într-adevăr, de măsuri bazate pe un cadru legislativ care să permită stoparea și penalizarea interferenței externe.

Ceea ce am văzut acum, comparativ cu alegerile prezidențiale și referendumul din 2024, au fost măsurile inițiate de autoritățile noastre. Mai precis, vorbim de probe care au permis totuși păstrarea unui vot și a alegerilor democratice și transparente, evident cu anumite abateri ca și în alți ani, dar nu atât de multe încât să afecteze scorul și rezultatul.

Guvernare monocoloră sau pluripartidism?

Știm că democrația presupune pluripartidism. Este al doilea mandat legislativ consecutiv când un partid va conduce singur. Cât de benefică este o astfel de realitate și dacă poate aceasta este chiar formula politică de care ar avea nevoie pentru adera la UE?

Eu cred că da și o să explic de ce. Gândindu-ne la istoria alegerilor parlamentare din Republica Moldova, putem observa că doar un singur partid politic a avut o performanță similară. Mă refer la Partidul Comuniștilor din Republica Moldova. Ei au fost cei care au reușit să obțină majoritatea în mai multe alegeri parlamentare la rând și au guvernat fără să formeze o coaliție.

Nu am intenția să compar cele două partide - PAS și PCRM - dar am văzut că atunci când am avut alianțe și coaliții la guvernare, actul guvernării a fost anevoios și nu s-au văzut rezultate palpabile.

Avem astăzi din nou un partid care a fost reales cu un scop precis și foarte important. Anterior vorbeam despre o erodare, dar această erodare pare să nu fi fost atât de mare pentru PAS. Oricum trebuie însă să admitem că acest partid a beneficiat foarte mult și de capitalul de încredere al președintei Maia Sandu.

Oamenii așteaptă reforme concrete – în special în zona economică – și asta ar trebui să fie miza PAS ului. Consider că o majoritate oferită unui singur partid va accelera reformele pentru integrarea în Uniunea Europeană. Evident că mulți se îngrijorează anume de acest pluripartidism și anume dacă este bine sau nu să fie așa.

Noi am văzut anumite derapaje pe timpul guvernării PCRM-ului, însă faptul că am avut totuși prezența altor partide de opoziție cu diferite ideologii, a putut să protejeze Republica Moldova de o eventual alunecare către autocrație, consider eu. Și acest lucru îl vedem și acum. Totuși, avem cinci formațiuni politice diferite care au intrat în Parlamentul Republicii Moldova, iar acest lucru va conta pentru că vom avea acele voci critice care vor penaliza orice abatere a guvernării, mai precis încălcarea legilor.

Populism în Parlament

Cum vedeți intrarea în Parlament a doi lideri de partid populiști – Renato Usatîi și Vasile Costiuc – și cum credeți că va afecta acest lucru procesul legislativ?

Votul de pe 28 septembrie indică faptul că treptat Republica Moldova se maturizează politic. În primul rând, eu văd în acest vot o maturizare politică a societății. Maturizarea politică vine de multe ori și cu erodarea partidelor care deja există – cele consacrate – cu ideologii clasice, chiar dacă în Republica Moldova e greu să vorbim despre ideologie, ci mai degrabă despre geopolitică.

Partidele celor doi lideri, Renato Usatîi și Vasile Costiuc, arată că în Republica Moldova începe totuși să se manifeste un fenomen similar ca în celelalte state europene. Și aici mă refer la populism și la apariția unor partide care nu se poziționează cu o ideologie foarte clară. Este așa un amestec de toate.

Cum bine știm, partidul domnului Costiuc nici măcar nu a avut un program electoral, nu prea știu ce ne oferă. Depinde foarte mult de succesul actualului Parlament și de cum se va guverna, dacă aceste partide populiste își vor face și mai mult loc pe viitor în următoarele alegeri sau nu. Dar e clar că Republica Moldova nu este protejată de tendințele care se manifestă la nivel internațional.

Ce se poate face acum și pentru reconcilierea societății, deoarece la proiectul pro-european care se pregătește trebuie să achieseze o cât mai largă majoritate. Ce mecanisme vedeți pentru ca societatea să-și revină după înverșunarea din ultimul an de campanie electorală pentru prezidențiale, referendum și acum parlamentare?

Dacă privim la harta politică din acest an de la alegerile parlamentare, eu aș spune că aceasta ne indică asupra polarizării socială despre care tot discutam, dar care ușor- ușor se reduce.

Avem o hartă mult mai uniformă acum decât am avut-o la referendum, ceea ce iarăși ne indică că, atunci când e vorba despre stabilitate politică și economică, lucrurile stau un pic altfel, indiferent de culoarea politică pe care o au oamenii.

De data aceasta nu putem afirma, așa cum afirmau opoziția în trecut, că diaspora a fost cea care a ales președintele și așa mai departe, pentru că am văzut că în Republica Moldova PAS a luat totuși majoritatea. Acesta este unul dintre factori.

Al doilea factor interesant este și efectul advers al interferenței ruse în Republica Moldova care de fapt a reușit să consolideze un pic societatea. Am văzut o participare majoră și susținerea partidului care deja e la guvernare.

Ce cred că se poate face este reducerea volumul discuțiilor despre geopolitică și discutarea mai intensă a programelor economice naționale. Consider că asta este prioritatea pentru următorii ani și anume ca Guvernul să se concentreze pe dezvoltarea regiunilor, pe investiții economice, atragerea investitorilor și pe mult mai multe politici orientate către cetățeni. Doar așa se va putea schimba opinia politică și comportamentul politic. Într-un astfel de scenariu, vom avea o societate mai coagulată în jurul ideii naționale de integrare în Uniunea Europeană.

Procesul de avansare pe calea europeană

Cum poate avansa acum Republica Moldova pe drumul reformelor? Este acum mai tangibil acest orizont al anului 2028 pentru aderarea țării la UE, presupunând că și interesul UE rămâne la fel de mare în ceea ce privește Republica Moldova?

Este important, într-adevăr, să vedem și ce schimbări o să fie la nivel de Uniunea Europeană, pentru că și aici discutăm despre anumite transformări. Rămâne de văzut. Ce poate face însă Republica Moldova? Eu cred că este important să avem continuitate ca țară. Au fost începute niște reforme, iar acestea trebuie continuate. Avem deja specialiști și profesioniști care sunt angajați în ajustarea legislației naționale la cea a Uniunii Europene.

Continuitatea este lucrul care acum contează enorm. Și eu cred că este realist termenul de 2030, mai degrabă decât 2028. Dacă ne vom integra împreună sau fără Ucraina rămâne de discutat. Sunt teme separate. Evident, acest lucru depinde foarte mult și de poziția pe care o va lua Uniunea Europeană.

Cum vedeți votul de aproape 30 la sută în Transnistria pentru partida pro-europeană? Este acesta un indicator că și populația de acolo a început să vadă beneficiile procesului de aderare la UE, iar malul drept a devenit mult mai atractiv în ultimii ani?

Eu cred că acest vot de 30% nu este un vot pentru PAS, este un vot pentru ideea integrării în Uniunea Europeană. Am văzut același procent și la referendumul din 2024 din partea locuitorilor din stânga Nistrului.

Populația din regiunea transnistreană se simte din ce în ce mai captivă, între o Ucraină care este invadată de Rusia și o Republica Moldova care dorește să se integreze în Uniunea Europeană. Și atunci, întrebarea pentru cei din regiunea transnistreană creează incertitudine. Nu se știe ce se va întâmpla cu populația de acolo, iar în acest context, consider că ei vor trebui să ia o decizie, dacă doresc să se alăture Republicii Moldova sau nu.

Al doilea factor este, într-adevăr, că regiunea transnistreană este lovită în ultimii ani de probleme economice din ce în ce mai mari și nu ai cum să nu vezi pe malul drept anumite schimbări în bine, datorită investițiilor europene.

Acest lucru este explicat și de faptul că circa 12.000 de mașini traversează frontiera ilegală de pe malul stâng pe malul drept al Nistrului pentru a veni și a munci în Republica Moldova. Practic, ușor- ușor, cetățenii din regiunea transnistreană fac o alegere, iar această alegere se vede și se reflectă inclusiv prin votul și comportamentul lor la urne.

Strategii pentru UTA Găgăuzia

Ce pot face forțele pro-europene pentru a pătrunde în regiunea găgăuză? Pentru că am vorbit de Transnistria și de votul dat la referendum dar și acum la parlamentare, în UTA Găgăuzia nu putem însă vorbi de același lucru. Votul rămâne undeva doar pe la 3% pentru principalul partid pro-european.

Este foarte important ca totuși partidul de guvernare să fie prezent în regiune, indiferent de scorul pe care l-au luat la aceste alegeri. Noi am avut de data aceasta un singur reprezentant din regiune în lista PAS-ului, dar n-a adus prea multe voturi.

Este important ca, la următoarea rundă de alegeri a bașcanului Găgăuziei, PAS să susțină un candidat. Cel mult să se poziționeze neutru, dacă nu va susține un candidat, iar PAS să lucreze foarte mult cu actorii și liderii de opinie locali, cu antreprenori care sunt foarte interesați de piața europeană, cu liderii de acolo care sunt interesați de proiecte europene prin atragerea mai multor investiții.

Este la fel de important ca partidul de guvernare se lucreze cu liderii de opinie din regiune, pentru că nici Guvernul și nici Parlamentul nu vor fi cei care vor schimba opinia găgăuzilor. Am văzut asta anterior atunci când în ciuda faptului că există investiții în regiune, opinia lor nu se schimbă față de autoritățile de la Chișinău și UE. Doar liderii de opinie din regiune sunt cei care vor influența comportamentul politic al locuitorilor din UTA Găgăuzia.

Vă mulțumim!