Directorul Institutului Cercetări Juridice, Politice și Sociologice al USM, Victor Juc, a avut amabilitatea să ofere un interviu pentru buletinul de politică externă al FES/APE în care am discutat despre cooperarea trilaterală potențială dintre România, Republica Moldova și Ucraina și ce ar însemna o astfel de conlucrare. Am discutat despre acest triunghi al colaborării sub aspect politic, militar și economic, iar concluziile acestui interviu le puteți citi integral în rândurile care urmează:

Care este potențialul unei astfel de cooperări trilaterale între UcrainaRomânia-Republica Moldova în lumina discuțiilor avute recente de către președinții celor trei țări la summitul recent de la Odesa?

Țin să subliniez din start că deseori s-a vorbit despre necesitatea de a aprofunda și a extinde cooperarea transfrontalieră trilaterală – Republica Moldova, România și Ucraina. Rezultatele însă sunt sub așteptări. Probabil sunt mai multe cauze, unele dintre care ar fi lipsa de interes sau lipsa de încredere față de potențialii parteneri sau altele, dar în ultimă instanță rezultatele sunt mult mai modeste, deși cooperarea transfrontalieră trilaterală are o istorie destul de bogată, de circa mai mult de două decenii.

După 24 februarie 2022, situația s-a schimbat parțial pentru că un rol important aici i-a revenit Ucrainei, țară care mai ales în 2023 avea foarte mare nevoie de România pentru a asigura transportarea cerealelor.

În acest context, s-a produs o anumită apropiere dintre cele trei părți, dar aceasta este mai degrabă una pragmatică și situațională. Nimeni nu pune la îndoială în cadrul administrațiilor prezidențiale ale României, Republicii Moldova sau Ucrainei necesitatea de a aprofunda această cooperare, de a o extinde, iar în acest moment, părțile se află în căutarea unor noi direcții de dezvoltare a cooperării.

Cooperare economică la Marea Neagră

Aș vrea să discutăm despre potențialul economic din Marea Neagră și ce ar însemna o conlucrare în triunghi pentru porturile Odesa și Reni din Ucraina, Portul Giurgiulești din Republica Moldova și portul Constanța din România. Ce ar însemna acest lucru, în special pentru transportul de cereale?

Desigur că o cooperare este foarte importantă și aici pe primul plan se află portul Constanța și portul Odesa, celelalte fiind mai mici, dar foarte importante și ele. Conflictul armat a demonstrat că Ucraina este un mare exportator de cereale de care, de altfel, depindea viața a foarte multor oameni din Africa și chiar din America Latină. O cooperare inter-portuară este absolut necesară.

Este îmbucurător faptul că părțile au înțeles oportunitatea acestui segment de cooperare și folosesc pe larg capacitățile, în special ale portului de la Constanța. Aici mai apare un element foarte important. România este parte a apărării colective euro-atlantice, iar Ucraina aspiră la acest lucru. Dacă Ucraina ar fi mai puțin cooperantă, cum era înainte, chiar aș spune, până la momentul invaziei rusești din 2022, ceilalți parteneri din Alianța Atlanticului de Nord ar avea o altă atitudine față de Ucraina, dacă nu ar dori să coopereze cu un factor foarte important în flancul sudic euroatlantic. Și în acest context este destul de bine că Ucraina s-a apropiat de România.

Cât despre portul Giurgiulești din Republica Moldova, capacitățile sale sunt mai mici, dar totuși este o arteră destul de importantă care trebuie folosită la necesitate. La fel sunt portul Reni, dar și altele mai mici de pe litoralul nordvestic al Mării Negre.

Ar putea juca un rol mai mare Republica Moldova pe traseul logistic al ajutoarelor Vestului către Ucraina? De ce anume este nevoie pentru ca acest ajutor să sporească din partea Republicii Moldova?

Republica Moldova a făcut foarte mult ajutând Ucraina cu transportul rutier. Eu sunt de baștină din raionul Briceni, iar prin satul meu, în 2022 și 2023, pe zi treceau practic 40-50 de mașini de mare tonaj dinspre și spre Ucraina. Așadar, Republica Moldova a făcut foarte mult la capitolul comunicare rutieră.

Avem însă mai puține posibilități de cooperare pe căile ferate. Calea ferată din Republica Moldova este la pământ, iar conflictul din Ucraina din contra, nu a contribuit la dezvoltarea acestui segment, ci mai  degrabă la involuția căilor ferate.

Cât despre cooperarea maritimă, în Republica Moldova, chiar dacă ne-am declarat că suntem stat cu ieșire la mare, nu s-a format o cultură a cooperării maritime. Despre acest lucru nu vorbește nimeni, iar Republica Moldova nu are acele capacități sau deprinderi pentru o cooperare maritimă. Probabil și din cauza capacităților reduse ale portului din Giurgiulești, mai ales că acestea au scăzut comparativ cu 15 ani în urmă, când circulau nu doar marfare, cargouri, dar și pasageri.

În prezent, Republica Moldova are capacități mai puține, însă eu cred că trebuie să fie folosite la  maximum arterele terestre, inclusiv prin Inițiativa celor Trei Mări, acolo unde Republica Moldova și  Ucraina au fost acceptate la summit-ul de la București în calitate nu doar de membri observatori, ci și de membri asociați, lucru foarte important. Pe acest traseu rutier, începând cu Polonia și finalizând cu România, cu extensiune spre Balcani, Republica Moldova ar putea avea un rol mult mai important decât îl are acum.

Pericol latent dinspre regiunea transnistreană

Cat de mult înseamnă pentru Ucraina o rezolvare rapidă a dosarului transnistrean, în condițiile în care Rusia păstrează încă trupe în regiunea separatista transnistreana? Ce fel de amenințare reprezintă regiunea transnistreană pentru Ucraina?

Ucraina trebuie să aibă în vizor că, în orice moment, poate avea loc un atac asupra teritoriului său dinspre regiunea separatistă transnistreană. Dar trebuie să ținem cont și de alt fapt: trupele care staționează în stânga Nistrului, atât cele de pacificare, cât și cele din Grupul Operativ al Armatei Ruse (GOTR), sunt în mare parte formate din localnici. Acest pericolul nu este atât de mare, dar trebuie să fie luat în considerare.

Dosarul transnistrean probabil nu va putea fi rezolvat în viitorul apropiat. Există o opțiune pe care o promovez constant timp de vreo 20 de ani – mai bine să rămână conflictul înghețat decât să fie dezghețat și să aibă repercusiuni nefaste asupra cetățenilor Republicii Moldova.

Poate ce voi spune reprezintă o disonanță, dar problema aprovizionării cu gaze naturale și energie electrică de la începutul anului curent a demonstrat că și oamenii din stânga Nistrului, în prezent, nu sunt pregătiți pe deplin ca să fie rezolvată problema transnistreană în interesul cetățenilor Republicii Moldova, așa cum a fost, spre exemplu, în 1990 cu unificarea celor două Germanii. În cazul nostru, noi avem o situație absolut diferită.

Rezolvarea dosarului transnistrean este importantă pentru Ucraina, care își va securiza frontierele, dar mai ales pentru Republica Moldova, care va deveni un stat integrat, pentru că atât timp cât există această problemă, manevrarea diplomatică și integrarea europeană se confruntă cu anumite obstacole.

Desigur că Ucraina, mai ales în 2022 și într-o anumită măsură în 2023, a încercat să manevreze mai mult diplomatic și mediatic. S-a văzut că Republica Moldova nu este adepta, și niciodată n-a fost, a rezolvării prin forță a acestui conflict. Prin urmare, conflictul rămâne practic înghețat. De aceea, eu consider că status quo-ul este mai bun decât escaladarea situației.

Domnule profesor, vedeți o posibilă cooperare între cele trei țări pe partea de demontare de falsuri și luptă împotriva războiului hibrid, pe partea de propagandă, ținând cont de experiența masivă a Ucrainei în acest sens, care ar putea fi împărtășită și cu celelalte două țări, România și Republica Moldova?

Experiență are nu doar Ucraina, ci și Republica Moldova, iar în ultimul timp și România, pentru că am văzut ce înseamnă atacuri hibride și acolo. Îmi pare rău să constat, dar în România există o anumită categorie de politicieni, dar și o categorie demografică, în special de tineret, care subapreciază pericolul care vine din Federația Rusă.

Federația Rusă, atunci când a venit undeva și s-a așezat, este foarte greu să fie debarcată. De aceea, este foarte important ca cele trei țări să coopereze în demontarea știrilor false.

Recent, a fost lansat un apel de proiecte de către Oficiul de legătură NATO, inclusiv în Republica Moldova, iar noi, împreună cu partenerii din România, încercăm să organizăm un workshop la care să aducem și cercetători științifici din România în problema combaterii știrilor false privind NATO în Republica Moldova, România și Ucraina.

Toate cele trei țări au înțeles necesitatea de a coopera mai strâns în combaterea falsurilor și mă bucur că și în România treptat se conștientizează că situația este absolut alta decât se credea până la alegerile prezidențiale din 2024.

Importanța menținerii cursului european

Cât de important vedeți din perspectiva României și Ucrainei ca Republica Moldova să aibă din nou o majoritate pro-europeană veritabilă după alegerile parlamentare? Dacă ar fi să facem un exercițiul de imaginație în care vom avea nu un guvern pro-european, ci unul pro-rus în toamnă, aici la Chișinău, ce ar însemna asta în special pentru Ucraina?

Pentru Ucraina va fi o lovitură sub centură, pentru că am avea autoritățile tiraspolene, dar și cele filoruse la Chișinău. Un astfel de scenariu va fi foarte dificil pentru Ucraina, pentru că ar pierde un aliat foarte important din proximitate. Consider că Ucraina este vital interesată ca în Republica Moldova să fie o guvernare proeuropeană, pentru a putea împreună să continue parcursul european în speranța că se vor deschide și negocierile pe marginea capitolelor acquis-ului comunitar, dar și că va fi o cooperare strânsă între cele două părți.

Pentru România, de asemenea, este important ca să fie o guvernare pro-europeană la Chișinău. Cetățenii Republicii Moldova, care dețin și cetățenia Republicii Moldova și au drept de vot, au făcut tot posibilul ca în România să existe o continuare a parcursului european, țară deja cu experiență vastă.

Dar și pentru Republica Moldova ar însemna un lucru foarte rău [venirea la putere a unui guvern pro-rus]. Mai precis, asta ar însemna stoparea negocierilor de aderare la UE. Toată lumea sau marea majoritate vorbește că nivelul de trai în Republica Moldova este cam jos și că țara se află la coada statelor din Europa. Aici este însă nevoie de urmat exemplul României și de utilizat fondurile de preaderare și aderare pentru a contribui la modernizarea Republicii Moldova, inclusiv dezvoltarea economică a țării și ridicarea nivelului de trai al cetățenilor.

În acest sens, Ucraina este un aliat foarte important al Republicii Moldova, tot așa cum este Republica Moldova pentru Ucraina. În aceste condiții, o cooperare pe filiera transfrontalieră dintre cele trei țări este absolut inevitabilă.

De mână sau separat spre UE?

Domnule profesor, cât de important este ca Ucraina și Republica Moldova să meargă în tandem sau nu pe această cale europeană? Există opoziție din partea unor țări din UE în privința Ucrainei, dar nu și în privința Republicii Moldova. Ce facem în acest caz: continuă Republica Moldova de una singură și merge rapid pe acest culoar sau preferă să meargă braț la braț cu Ucraina?

Eu înțeleg că există problema decuplării celor două state. Dar trebuie să ținem cont de practicile europene, cum a fost Macedonia de Nord–Albania, Serbia–Muntenegru, cele 10 țări care au realizat integrarea în 2004, apoi România și Bulgaria în 2007.

Republica Moldova, spre deosebire de Ucraina, poate că nu are adversari care n-ar vota pentru demararea negocierilor pe marginea capitolelor pentru cele aproape 70 sau peste 70 de decizii care solicită unanimitate. În acest context, eu cred că Republica Moldova și Ucraina trebuie să meargă în paralel, în continuare, chiar dacă cineva într-o anumită perioadă rămâne în urmă, iar celălalt merge înainte, pentru că în ultimă instanță ei se vor întâlni la „finish”. Iar finish-ul, pornind de la realitățile de azi, este doar împreună.

De aceea, Republica Moldova este interesată de dezvoltarea și modernizarea Ucrainei și viceversa. Mai ales că Ucraina a tras după sine Republica Moldova la etapa de acordare a statutului de stat candidat. Acum Republica Moldova atrage după sine Ucraina, probabil negociind cu acele țări, în special Ungaria și Slovacia, care se opun procesului de integrare europeană al Ucrainei.

Situația însă să poate schimba, inclusiv în Ungaria, unde anul viitor vor avea loc alegeri parlamentare. Nu mai suntem siguri că partidul actual de guvernare Fides va câștiga alegerile. Vom vedea. Dar este important acum ca Ucraina și Republica Moldova să meargă pe calea sa, dar să se susțină una pe alta.

Pregătiri anticipate pentru reconstrucția Ucrainei

Poate fi reconstrucția Ucrainei o oportunitate de dezvoltare și pentru Republica Moldova și mai ales ce ar trebui să pregătească autoritățile în acest sens, pentru că terenul trebuie pregătit din timp? Vedem în România că se construiesc foarte multe autostrăzi în ultima vreme, tocmai în această idee – pentru dezvoltarea României, dar și pentru reconstrucția Ucrainei. Ce ar trebui să facă și Republica Moldova în acest sens?

Cred că Republica Moldova trebuie să urmeze exemplul României și să se pregătească pentru că odată și odată conflictul armat se va finaliza. Sperăm că Ucraina nu va pierde atât de mult cât dorește Federația Rusă, dar o reconstrucție a Ucrainei va fi un șantier de o mare amploare. Republica Moldova, aflată ca și România în imediată apropiere, trebuie și va participa foarte activ, nu doar la nivel guvernamental sau ministerial, dar și la nivelul oamenilor de rând, mulți care ar merge în imediată apropiere pentru a participa la construcții și pentru a câștiga un ban. Pentru că, într-adevăr, Ucraina va fi un mare șantier așa cum n-a fost practic niciodată.

Republica Moldova este precaută în acest sens, vorbește doar la nivel diplomatic și al diferitor factori decizionali, dar probabil ar trebui să aibă și un plan de acțiuni care să prevadă clar cum se va implica în procesul de reconstrucție a Ucrainei.

Vă mulțumim!